10 august 2014

Plecam?

Buna seara!
Ce faceti? :)
Va rog, nu-mi mai scrieti prin intermediul unui coment la postare daca vreti sa ramaneti anonimi, trmite-ti mesaj privat.
Eu fac bine, ascult o melodie de vreo jumatate de ora, obsesie ce sa mai. O sa o ascult pana nu o mai suport.
Scriu mai rar, stiu.
Dar, am o scuza plauzibila  (zic eu), e prima vara a mea in Iasi, nu am mai ramas pe timpul verii pana acum...deci profit de vara, ma plimb, stau mult intr-un parc care este in apropierea casei mele. 
Rasfat, sanatate, timp liber si de suflet.
Astea sunt cele 4 cuvinte cheie pentru mine, imi ghideaza viata aproape complet.
Nu cred ca este dificil de inteles de ce, sufletul trebuie sa fie intr-o continua pace, si cum o poti face altfel decat rasfatandu-ti toate simturile, cand am timp liber ma plimb doar eu sau insotita, dar in companie placuta!
De sanatate am grija prin sport, joc volei cat de des pot, daca nu alerg, e o adevarata placere pentru mine sa alerg si sa ma odihnesc la umbra unui copac. Ochii mei se bucura de niste peisaje, urechile aud simfonia naturii, mainile mele ating natura, sufletul meu se bucura. Nu stiu cum sa transpun ceea ce simt eu cand petrec timp cu mine. 
Zilele trecute am iesit cu o amica, a fost un chin pentru ea intr-o oarecare masura, pentru ca eu admir fiecare element al naturii daca ies la plimbare. 
Sunt zen, ma bucur de si cu natura ce ma inconjoara, si pe deasupra ma bucur de Romania mea frumoasa.
Daca am plecat sa ma plimb, nu ma intreba cat stau, o sa stau de la 5 minute pana la cateva ore.
Imi doresc ca fiecare dintre voi sa simta macar o data in viata ce simt eu, aceasta impacare cu mine si cat de mult ador sa fiu in mijlocul naturii. Credeam ca e o fabulatie, o nebunie spusa de alti nebuni, dar nu, te poti bucura de fiecare element al naturii daca stii cum sa privesti, sa vezi perfectiunea ei.
Totul bine si frumos la mine, acum despre voi...ce idei se invart in capul vostru?
Sunteti bine voi cu voi?
Bye!

22 iulie 2014

Noi nu stim sa iubim? Iubirea se invata?

Am ajuns cu greu la aceasta idee/concluzie, spun greu pentru ca a fost nevoie de o suferinta mare dupa o despartire si dupa alte incercari de a avea o relatie (cu oameni care pentru mine vor continua sa fie intr-o mica masura importanti, pentru ca respect orice relatie scurta sau lunga), relatii care mi-au schimbat modul de a privi pe cel care a fost iubit de mine ( ma refer la relatia lunga). Sunt relatii din care am invatat, am simtit si am iubit, nu le consider greseli doar pentru ca au durat o luna sau un an!
Il priveam in mai multe moduri, ca iubit, tata, mama, prieten si frate.
Evitam sa-mi apropii vreun om de suflet pentru ca nu vroiam sa fiu ranita, il aveam pe el si eu in inocenta mea, credeam ca nu va trada niciodata relatia imperfect de perfecta ce o avea cu mine, El nu putea sa ma raneasca dupa atatia ani in care am impartasit lucruri bune si mai putin bune. Dupa ce ne-am despartit mi-am dat seama ca n-am stiut decat o mica parte din ceea ce semnifica el ca om si el habar n-avea ce sentimente i-am purtat, si nu spun ca eu am fost aia care l-am iubit mai mult, cred si acum ca dintre noi doi, el a fost care s-a "sacrificat" pentru relatia asta, a luptat contra mea cand nu gaseam motive sa fiu cu el desi ma simteam iubita, imi parea prea mare sacrificiul de a nu primi acordul parintilor in ceea ce priveste relatia, si de a primi mereu piedici. Detalii.
M-a iubit, l-am iubit, dar ne lipsea comunicarea, am fost prea copii cand ne-am cunoscut si n-am stiut sa imbinam dragostea cu frumusetea comunicarii, ajunsesem sa vorbim mai putin si sa facem ce fac majoritatea cuplurilor "vechi", sa ne bazam mai mult decat trebuie pe "puterea anilor".
E doar iluzie, din care am invatat ca oamenii nu trebuie sa le cream impresia ca ne-au cucerit o data si bine.
Spuneam mai sus ca oamenii sunt fiinte care intr-un fel sau altul, intr-o perioada de timp sau alta, se plafoneaza dupa ce au inceput relatia cu tine, nu considera ca este firesc sa continue cu mici surprize, sa se ingrijeasca la fel de mult sau mai ales sa contine sa vorbeasc, sa impartaseasca bucuriile si nemultumirile.
Trebuie sa muncesti continuu la relatia cu partenerul tau, e ca si cum ti-ai construi o ca casa de la A la Z, iar dupa ce ai incheiat finisajele si te-ai mutat in ea, incetezi sa vezi ca sta un tablou stramb, baia are egrasie, bucataria e plina de furnici, dar continui sa nu faci nimic si sa locuiesti acolo fara a face nimic, astepti frumos si ai pretentia ca partenerul tau sa indeparteze toate chestiile acestea fara ca tu sa faci ceva. Este o munca de echipa! Trebuie sa munciti mereu la relatia voastra, impreuna, pentru ca impreuna ati pornit la un drum si ati avut suficiente motive sa o faceti,
Sa nu fim ipocriti si sa recunoastem ca atat tu cat si ea, erati curtati/doriti de alte persoane, dar v-ati ales unul pe altul. Aduceti-va mereu aminte motivele, de primul sarut, prima plimbare, chiar si de prima cearta, pentru ca dupa prima cearta iti dai seama ce mult inseamna acel om de iti consumi energia si timpul pentru a discuta in contradictoriu si mai ales pentru a te supara..
Poate pare nefiresc pentru multi dintre voi, dar pentru mine supararea nu apare in orice tip de relatie cu oamenii, cel mai des sunt deranjata  de un anumit comportament sau gest, dar suparata sunt doar pe oamenii in care am investit sentimente, incredere si timp.
Nu consider ca merita fiecare om de pe pamant sa investesti in ei sentimente, sunt multe persoane care nu mi-au transmis nimic bun atunci cand m-am apropiat de ei in afara de disconfort sufletesc, sunt acei oameni care sunt rai gratuit, traiesc pentru a barfi si a nesocoti calitatea umana.
Revenind la relatii, sa nu va uitati iubirea, tu femeie, eu am invatat ca barbati au aceiasi nevoie de a se simti iubiti, alintati de partenera, deci nu te simti atat de indreptatita sa primesti tot tu si numai tu, ci invata sa mai si oferi fara sa astepti ceva la schimb, egoismul nu este ok intr-o relatie. E ca si cum ai face dragoste cu partenerul intr-un singur mod, el daruind tot, iar tu stai ca o statuie egipteana, pentru ca printesa trebuie sa primeasca tot si el oricum simte placere. Draga mea, vin cu o intreabare, de ce sa nu simta si el la fel de mult ca tine ca este iubit?! scrie undeva ca nu trebuiesc depasiti anumiti parametri? Sau inca suntem in Antichitate, atunci cand femeile erau educate sa fie frigide, in perioada aceea sexul era folosit de femei pentru a tine un barbat, dar nu prin prea multa placere oferita, ci prin intermediul copiilor conceputi.
Sunt "n" exemple ce imi trec prin materia cenusie, dar sper ca m-am facut cat de cat inteleasa, nu vreau sa dau in cuplurile care pretind ca sunt fericite, ci vreau sa deschid ochii celor care se plafoneaza, atat femei cat si barbati, sintagma relatie= nu trebuie sa continui sa surprinzi placut partenerul, bla bla; nu= am pus mana pe el/ea gata pot sta linistit/a ca ma iubeste si nu pleaca nicaieri.
Nu e secret ca scriu ceea ce cred, simt sau am simtit, nu scriu ceea ce "merge" sau este in "trend", scriu ceeea ce am simtit pe propria piele, si daca pot da sfaturi o fac pentru a intelege altii ca un sfat oferit la timpul lui poate salva o relatie de iubire sau prietenie.
P.S: Vreau sa cred ca ati inteles ce vreau sa transmit si ca veti fi mai atenti la cel de langa voi, pentru ca daca voi nu-l apreciati la adevarata valoare maine s-ar putea sa nu mai fie :)
Succes!
Si el vrea asta! ;)

1 martie 2014

Primavara!

E frig afara, sau asa spune lumea "facebook" :))
Sa aveti o primavara frumoasa! Minunata, extraordinara, super...ce sa mai....cum sunteti voi!
Eu mi-am ales Baba, sper ca nu ati uitat!
Am fost intrebata ce mai fac, fac bine si cum fac...fac bine.
Sunt linistita, acasa, facultate, iesiri, plimbari neaparat!
Am fost la teatru zilele trecute, mi-a placut, am fost captata de energia actorilor, de poveste, de loc....a fost wow. 
Am ras inainte de spectacol, de ce, e simplu...am observat ca in orice mediu se fac chestii "pe sub mana", si nu am inteles cum puii mei sa intri la teatru fara sa platesti, si nu erau niste amarati...erau doi tipi care sa ma ierte Dumnezeu aveau iphone! Sa nu-si fi permis 10 lei, cat ar fi costat un bilet?! Amaratii! 
Si nu-s ofticata, ci doar enervata de oamenii care nu apreciaza munca altor oamenii...actori muncesc mult, pe niste salarii de nimic. Asta ma deranjeaza.
Ma lupt zilnic cu oamenii ce nu stiu sa aprecieze nimic frumos din tara aceasta, e mai simplu sa spui, si ce?!
Lumea facebook-ului e dereglata rau in ultima vreme, am fost intrebata de zeci de ori de ce postez unde merg, o sa raspund iar: Pentru ca vreau sa stii unde sunt, iar daca te deranjeaza persoana mea sa nu vii :)
Pentru ca imi place sa stie lumea ca sunt inconjurata de oamenii dragi mie, pentru ca ma distrez in acel loc si cu acei oamenii, si vreau sa imi aduc aminte!? Scriu ce vreau si cand vreau pe "tarlaua" mea! :X
Unfriend me please!!! am vreo 600 de oamenii, din care vorbesc in mod regulat cu vreo  20 sa zic, restul "imi doresc tot binele" de ziua mea, sau doar nu ma suporta si vor sa vada ce mai fac si cu cine.
Sunt bine cu acei prieteni buni, adica unul! Restul sunt amici, sau baietii care stau de vorba cu mine, vrand sa-mi demonstreze cat de buni ascultatori sunt, si ce buni potentiali iubiti sunt, ei isi joaca rolul, iar eu continuu sa fiu eu, nu joc teatru pentru nimeni!!! Daca sunt catalogata rea, sau a dracu' e pentru ca tu m-ai facut sa fiu asa.
Rad, glumesc, caterinca, tot ce e frumos, dar nu te juca cu mintea mea, doar pentru ca tu esti dereglat si nu-ti convine normalul meu. am principii dupa care ma ghidez, nu o sa-mi bat joc de nimeni niciodata, nu am sa mint doar ca pentru ca asta face parte din meniul tau, daca vrei sfaturi mai bune ca ale mele dute la preot, el are speech mai bun.
Aia care m-au sters, sau blocat de pe facebook: molto salute! Ati luat cea mai buna decizie din viata voastra,
Ca nu inteleg eu, de ce unii nu au "balls" sa spuna ce au de spus "in fata", pace mie, oua nu stiu sa cresc pentru nimeni, alea ti le da mama natura. Am probleme mai mari decat ouale necrescute, dar ma scarbesc "vorbele mari" ce imi trec prin minte cand asociez cuvinte cu fete.
The end.

2 februarie 2014

Bun venit

Hello 2014
Nu prea stiu ce as putea sa va povestesc, as incepe cu niste nemultumiri...dar nu vreau!
Vreau sa cred, ca eu...eu M. sunt fericita cu ce am si cat am.
V-am spus de nu stiu cate ori ca am cel mai bun prieten, il ador...sufar cand e nefericit, si este...dar nu pot sa fac nimic. As vrea sa cred, ca am puteri magice...dar nu :)
Let's stop it.
Let's start.
Craciunul....a fost nasol fara zapada...nu am avut nici un sentiment, nici macar Singur acasa nu a reusit sa ma faca sa uit, ca nu e zapada afara.
Am mancat in oras, am mancat in familie, am ras, am plans si iar am ras.
Revu'....deci prea tare! Am dansat pana la epuizare, am baut cea mai buna sampanie, si iar am dansat. Singura, nesingura, dansul e ca un drog...cert e ca vreau sa dansez mai mereu acum (e pe bune treaba aia cu ce faci la 12 :)))
Am cunoscut oamenii! Oamenii noi, sau vechi...dar acum, ii stiu mai bine si mi-s mai dragi.
Sa ajungem la ziua mea! Am facut fix ce am vrut! Nu mi-e rusine sa zic, am plans! M-am descarcat, atatea mesaje frumoase, atatia oamenii care sunt iubiti de mine, in felul meu...mai mult, mai putin...dar iubiti, pentru todeauna.
Am iesit la cina cu o persoana draga, o seara relaxanta, cu un pahar de vin si o mancare buna.
Apoi...iar apoi! Plimbare...nu stiu cati dintre voi au avut ocazia sa se plimbe in curtea Manastirii Cetatuia noaptea, e o priveliste si o liniste ce-ti patrunde adanc in suflet. Nu pot sa descriu in cuvinte.
Ne-am plimbat, am ras. 
Stiti voi, cu unii oamenii poti fi tu, fara eforturi. Poti sa razi din toata inima, sa faci lucruri nebanuite. 
Cum sa te uiti la Tom si Jerry pe Bucium...sa nu vorbim si acolo....un vant si o priveliste ce te aduce cu picioarele pe pamant.
Cu unii oamenii poti sa fii tu, fara sa fii judecat si criticat. Conexiunea prieteniei, sau a ce o fi. E relaxant sa ai cateva clipe de genul, iti viata mai frumoasa...sa nu vorbim de povestile ce se creeaza.
Sa nu uitati, sa fiti copiii! Sa radeti multi si sa luati la misto specimenele care nu stiu sa rada ca voi, glumele nu sunt facute sa fie intele de toti oamenii.
Si sa nu lasi oamenii sa te schimbe, te pierzi...nu accepta ceea ce este contrar principiilor tale, pastreaza tot ce e bun si iubeste ceea ce merita sa fie iubit.
Imi place de mine, mi-am revenit in sfarsit la cum eram eu :vesela, degajata, baietoasa, copilaroasa...crazy to be happy!
Be happy today! Tomorrow might never come.

17 decembrie 2013

:)

Scrisoare pentru cealaltă femeie

Recunosc, te-am urât. Am urât toate lacrimile pentru care te-am considerat vinovată. Am urât fiecare clipă în care tu ţineai în braţe omul de care eu depindeam sufleteşte. Te-am urât de fiecare dată când am strâns la piept perna pe care ar fi trebuit să doarmă el. Te-am urât când l-am aşteptat, sperând că se va întoarce la mine, dar m-am trezit într-o singurătate cumplită.
Te-am urât neînţelegând cum poţi să te bucuri de povestea voastră de iubire, ştiind că un suflet suferă nemeritat...
Te-am învinovăţit pentru toate visurile pe care mi le-ai luat şi pentru clipele fericite pe care tu le-ai trăit în locul meu.
Şi te-am invidiat. Te-am invidiat crezând că eşti mai bună şi mai frumoasă ca mine, că tu ai ceva ce eu nu am, acel ceva care l-a făcut pe omul meu iubit să fugă în braţele tale.
A trebuit să plâng până la epuizare ca să înţeleg că fiecare om are, de fapt, ceea ce merită şi că atunci când ni se ia ceva, ni se va da înapoi ceva mai bun, fiindcă merităm mai mult…
A trebuit să mă torturez cu învinuiri şi remuşcări până să înţeleg că el nu te-a ales fiindcă eu nu eram destul de bună pentru el, ci pentru că el nu era destul de bun pentru mine.
Azi, nu mai plâng. Azi zâmbesc şi nu mai privesc în urmă, acolo unde aţi rămas voi doi.
Azi, nu te mai invidiez, fiindcă ştiu că tu ai ceea ce meriţi, iar eu voi avea ceea ce mi se cuvine. Azi nu mă mai simt inferioară ție, ba chiar mă bucur că nu sunt în locul tău.
Azi, nu te mai urăsc, fiindcă am înţeles că, de fapt, tu nu mi-ai luat ceea ce aveam mai bun, ci doar m-ai salvat...
Şi sper să nu trăieşti niciodată ceea ce am trăit eu şi să nu cunoşti supliciul de a urî o “cealaltă femeie”…

24 noiembrie 2013

Aventura Craciunului

Eu numai zic ... "atmosfera", nu pentru ca nu as adora tot ce tine de perioada ce se apropie cu pasi repezi, ci pentru ca mi se face un dor nebun de tot ce eram atunci cand eram copil si inca mai credeam in miracolul cadourilor....ca vine Mosul, chiar daca nu am fost "exemplu' " de copil, ca am dulciuri in brad garantat 100%.
Le aveam pentru ca parintii faceau posibilul si imposibilul ca in fiecare an sa avem brad plin cu dulciuri (nu plin de globuri), sa avem macar o hainuta noua....
Acum realizez cat de greu le era sa ne pastreze puri, sa ne pastreze credinta in "Mos".
Acum copiii numai stiu sau numai cred in Mos, pentru ca au unii grija sa le strice aceasta bucurie.
Acum, parintii numai daruiesc jucarii de lemn sau papusi din "carpe" ci noul iphone...pentru ca ii vine copilul acasa plans...ca nu stiu care prietena i-a zis ca nu este cool, ca vezi Doamne nu are iphone/tableta/sau orice porcarie care efectiv fura imaginatia copilului fara sa realizam.
Ne chinuim fiecare din noi sa fim la moda, sa fim acceptati de cei din jur...cu aproape orice...haine, incaltaminte, telefon...locul frecventat, oamenii de anumite "calitate".
Copiii numai au ce invata de la noi....numai suntem un exemplu nici pentru noi, ne complacem, ne prafuim creierii voluntar. Numai stim sa citim, sa iubim oamenii, sa acceptam oamenii.
Craciunul pentru mine este o renastere a copilului care moare incet-incet in decursul anului....in fiecare an impodobesc bradul cu lacrimi in ochii si in fiecare an ii scriu Mosului, daca nu pe o foaie de hartie, macar mintal.
Si uneori ma intreb oare unde sunt oamenii care pana mai ieri imi erau prieteni, sau mai mult imi erau familie...pentru ca da, daca ajungi sa-mi intri in inima, intri totodata si in familia mea.
As vrea ca fiecare din voi sa simta Craciunul cum il simt eu, sa nu uitati sa simtiti...sa nu uitati sa va iubiti, si mai ales sa nu uitati sa va daruiti pe voi insuti celor care va iubesc, nu este un cadou mai mare de Craciun ca acesta.
Odata ce devin amintiri, unele momente par mult mai speciale decat atunci cand le traiesti... 

20 noiembrie 2013

Helau pipal!

Incet si cu o nota optimista, incep cu o melodie de ma innebuneste!
Eu ascult muzica vesela cand sunt trista si invers. Pur si simplu nu se "lipesc" de mine melodiile alea de jale cand am o stare de "depresiune" :))
Am fost intrebata ce mai fac....pe scurt in ce anturaj o mai ard si cu cine imi petrec zilele.
Pe scurt: cu altii oamenii si totodata aia vechi.
Iubitul e acelasi, cel mai bun prieten ramane acolo chiar daca ii mananc ficati ca ma vede rar spre deloc.
Dar asta sunt eu, daca n-am viata complicata....mi-o complic eu :)
Voi ce ati mai facut?
Stiti care e marea mea curiozitate de o vreme incoace....de ce mama naiba m-a blocat ex ex meu...ala de demult, de acum DOI ANI ! Adica de demult frate....ce bunica am combinat de nu vrea omul sa ma vada, desi chiar el cu manuta sa mi-a dat "cerere de prietenie" pe feisbuc si stabilisem "impreuna" ca ramanem oamenii unul cu altul si ne salutam si respectam aia "n" ani petrecuti impreuna. Chiar imi doream sa ramanem prieteni sau macar sau strictul salut pe strada sa fie.
Am si are un/o iubit/a...nu reprezint pericol pentru nimeni care are iubita....nu ma bag in relatia altora chiar daca mor de dragoste, consider ca, daca omul acela e pentru mine nu necesita sa incep miseleste ceva cu el si sa ranesc o terta persoana. This is me with all my issues!
Si nu-s perfecta, si nu pretind!
Doar ca....iert si uit...si-mi place sa am lucrurile lamurite.
Incurcate sunt caile Domnului si oamenii extrem de complicati!

M-a luat somnul!
Scriu altadata :)))
A hug 4 u!