Motive

Si mi-am gasit motive sau un motiv sa uit, poate am facut o alegere eronata...poate am sa dau vina in mare parte pe situatia din care nu mai reuseam sa ies.O sa regret sau nu, o sa vad. Sper sa nu fac prostia sa ma implic mai mult decat o fac, o sa-mi interzic si sa ma tin departe de ceea ce ar fi extrem de tentant.

O sa tin departe de ochii lumii povestea asta, nu pentru ca mi-ar fi teama sa zic despre ce e vorba, ci pentru ca e mai bine asa. Solutia mea nu e cea mai buna asta mi-e clar, dar e cea mai ok pentru mine acum...timp de cateva saptamanii am incercat sa-mi impun anumite chestii, nu am reusit sau nu am putut/cum ar spune o persoana care mi-a devenit antipatica, nu am vrut! Ete ca nu-s robot draga si daca nu vreau, nu ma poti obliga si nu o sa-mi impun ceva doar pentru ca vrei dumneata. Viseaza in continuare!

Solutia mea reuseste sa ma distraga,sa ma traga la suprafata si chiar sa nu-mi mai pese de ceea ce ar spune X sau Y, pentru ca daca pana sa ajung aici nu i-a pasat de acum cred ca indiferenta ar fi la cote maxime! Si da nu mai dau doi banii pe ce zice sau gandeste lumea, a-s vrea din toata inima sa nu simta nimeni ce am simtit eu, sa nu treaca a doua oara prin iad si de ce ?pentru ca a crezut, pentru ca a gresit in decizii si modalitatea de a arata cuiva ca il apreciaza, am gresit si platesc cu varf si indesat, o sa-mi platesc datoria.

Inainte imi pasa prea mult cat de tare ii afecteaza pe cei din jurul meu deciziile mele, gandeam cu inima, si acum o fac...dar ma gandesc mai mult la bucatile care acum sufera o incercare sper reusita de lipire, dezamagirea o sa ramana, promisiunile, mesajele si tot ce am trait impreuna o sa fie mereu acolo. Nu uit,nu urasc si nici nu doresc raul...nu e vina nimanui ca nu-s capabila de iubire la fel ca altii, am o modalitate aparte...poate ca si-au pus amprenta foarte tare si ultimii doi ani din viata mea...m-au schimbat mult, dar am ramas constanta in sentimente.Nu am uitat niciodata sa strang in brate cu toata puterea mea si sa apreciez fiecare minut dintr-un weekend de leneveala.

Mereu o sa ma intreb daca ceea ce am trait a fost adevarat? Daca se poate cumpara timp ca sa vad ceva de acum 3ani?! O simpla curiozitate. As vrea sa privesc pe cineva in ochii si sa m-i sa spuna anumite chiestii, dar ce mai conteaza?! O sa am candva ocazia sa inteleg cat de nefericit am putut sa fac pe cineva...ma bucur ca am iesit din viata acelei persoane, nu vreau sa fiu cauza nimanui de tristete, sa stiu ca cineva traieste clipe grele cu mine, mie nu m-i s-au parut,dar na...omul poate sa disimuleze foarte bine. 

Long story...am scris mult...nu stiu ce-mi veni...poate pentru ca am atatea intrebari fara raspuns, poate ca simt ca o sa plece cineva departe si o sa fie singur, si o sa ma gandesc mereu daca a mancat, dormit si daca e bine! Aici cand e stiu ca e fericit, acolo s-ar putea sa nu fie si asta imi provoaca o stare aiurea, parca mi-ar pleca copilul. Sa ai grija de tine si poate peste cateva luni sau ani ai sa privesti in urma cu drag si nu cu regret...

O zi frumoasa! Pupici...

Muzica mea

Nu am prea multe cuvinte pentru piesa asta...tipul are o voce minunata si imi place mai mult cover-ul asta decat oricare altul.

O zi frumoasa! Pupici...

Muzica mea si inca ceva

Trec secunde, minute, ore, zile in care timpul petrecut alaturi de tine ma fac sa te apreciez prietene. Nu am sa uit niciodata ca era-i singura persoana care imi trimitea un mesaj de incurajare, ca era-i acolo si esti atunci cand te sun/mai suni ca sa ies/iesi din casa...ca sa stam pur si simplu de vorba. Ne ajutam reciproc si ne facem viata mai frumoasa, desi ne enervam reciproc...daca imi place sa oftic...this is me! Da e reciproca treaba asta ... nu ramai nici matale dator :P.

Cine ma mai duce pe mine la film in masina ? :)) Cine mai asculta melodii cu dedicatie de la Catalin si asta nu oriunde pe Copou si la maxim, deci Paul esti special din moment ce Cata a deschis geamul la masina ca sa inghete pentru tine, stiu si eu am inghetat ca eram in dreapta ta (va stateam in cale), dar ce nu fac eu pentru dragostea voastra nebuna :)) va despartea doua portiere :D...da na...data aviatoare.

Daca ma exist dupa ce citesti asta :))...

Deci acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare. :D.

Iti trece oare dupa ce asculti melodia?

Muzica mea

Azi sunt un pic mai mult happy :)), desi extrem de obosita...am adormit pe la 6. M-a tinut afara cu "forta". Sunt un pic nehotarata in legatura cu melodia de azi...nu ne mintim noi, ca nu avem de ce, dar ...listen and kill the karma ;)

Nu stiu!

Azi ma lupt cu mine, ma lupt cu cele doua parti din mine care imi spun fiecare din ele altceva...Una imi spune fi puternica si nu ceda! Iar alta imi spune sa merg, sa ating otrava, sa o gust si sa sufar dupa in chinuri.

Cred ca e cea mai grea decizie din viata mea...cu cine sa ma cert?cine sa i-a decizia in locul meu?!? Eu nu stiu ce sa fac...simt ca pierd ceva ce nu o sa mai am nicioadata, simt ca cel mai bine e sa las lucrurile asa cum altii au decis...sa "trec peste". Dar cine e locul meu? cine simte ce simt eu?! Cine zambeste dureros cum fac eu???????

Am inceput sa ascult iar melodia asta...mi-am adus aminte de ea...nu am mai ascultat-o de vreo 2 ani...pentru ca mi-a spus cineva odata ca sunt trista si ca am anumita expresie a feteii atunci cand o aud..."Whatever"...

O zi minunata! Pupici...

Muzica mea

Britney Spears mi-a placut dintodeauna...nu-mi mai place acum. Mi se pare imatura pentru varsta si mai ales pentru ca si-a schimbat statutul, a fost sotie, a devenit mama...dar nu s-a maturizat absolut deloc!Pacat, talent are... dar ii lipseste mintea. Poate isi revine...

Azi...

Azi....uffa ce sa zic de ziua mea...a fost extrem de obositoare! Am mancat pentru prima data la cantina :) si chiar am avut noroc sa pap ceva bun, fata de cei doi colegi ai mei care au plecat dezamagiti.

Ce imi place extrem de mult la ziua asta, e ca am descoperit un om care are ceva in capusor, am atins subiecte diferite si extrem de elaborate, rar gasesc cate o persoana de genul si cand gasesc profit la maxim. Sa trecem mai departe :)

Am primit de la o fata, nu-i dau numele pentru ca m-a rugat sa nu fac asta, m-a intrebat "De ce scrii despre tine, despre ce simti si despre ce patesti?"

Raspuns: Blogul asta nu e pentru ceva anume in special, nu e facut ca sa ating subiecte anume, cred ca se observa ca am scris si o povestioara cu "Toamna", mi-am pus pe tava si inima, sentimentele ca sa ma exprim asa. Am inceput blogul asta mai de demult, dar nu stia nimeni cunoscut de el, doar eu si noi amandoua...de ce? pentru ca scriam sub un pseudonim si scriam despre mine, iubirea mea, ce ma durea, pe cine iubeam, cum iubeam si cum ma iubea. Scriam despre noi. Am sters tot, si nu-mi pare rau pentru ca informatiile sunt stocate foarte bine la mine in capusor.

Scriu ce vreau, cand vreau si cand simt ca imi vine sa scriu, multe chestii nu le public desi le scriu, le scriu poate in momente de maxima disperare sau calmitate, scriu cand simt nevoia sa scriu. Nu mi-am facut blogul ca sa "fiu in randul lumii", il am de prin 2007 si mereu a fost tinut departe de ochii oamenilor apropiati mie, pentru ca stiam ca nu s-ar simti ok sa citeasca despre ei aici, daca aveam sa spun ceva oricum le spuneam in fata ;), aici era ceva doar pentru mine.

Sper ca ai inteles si nu m-am suparat, stai linistita.

O seara placuta!Pupici...

Muzica mea

Eminem...despre el nu pot sa zic multe...e un tip care a pornit de jos si a ajuns cineva. Pentru un "alb" care nu era bagat in seama...a ajuns sa de-a clasa negrilor care au inventat acest gen de muzica. Beautiful era la un moment dat melodia care ma facea sa zambesc atunci cand eram cu moralul la pamant.

Listen ;)

Walk my shoes, just to see
What it's like, to be me
All be you, let's trade shoes
Just to see what I'd be like to
Feel your pain, you feel mine
Go inside each other's mind
Just to see what we find
Looking shit through each other's eyes

Si da asta e viata, poti sa vrei multe si sa dobandesti doar o mica parte care sa-ti aduc zambetul pe buze. Important e sa ai cu cine imparti bucuriile si tristetile.Trebuie sa accepti ca un om nu te mai vrea in viata lui, la fel cum trebuie sa incerci sa fii prieten bun cu cineva care te scoate din casa cand observa ca ceva e in neregula cu tine...Asa ca domnisoara care citeste treaba asta de o scrie eu, invata sa accepti ca nu poti sa schimbi dorintele unui om, invata ca iubirea nu se castiga stand la colt asteptand ca cealalta sa faca un pas gresit, ci se castiga in timp. Da-i timp sa te observe si nu te oferi pe tava, asteapta sa constientizeze fiecare din ei ca dragostea nu mai exista, ca nu mai simt nimic cand se tin in brate, se saruta si se privesc in ochii. Atunci indrazneste si vorbeste despre tine, despre ce simti. Tare mi-e teama ca ceea ce simti tu e ceva pe moment, e ceva gen "fructul oprit", iar atunci cand o sa-l ai...o sa ai parte de o dezamagire. O sa dispara perfectiunea pe care o vedeai in el, o sa dispara tot ce ai crezut ca o sa ai cand o sa fii cu el...asa ca asteapta, gandeste-te mult si analizeaza-ti inima. Vezi daca esti constanta in iubirea ta fata de el. Sper sa intelegi.

O zi frumoasa! Pupici...

Muzica mea

Nu am uitat ca am zis de postarile zilnice, dar nu am gasit nici o melodie sa zic wow! Asta e ceva...Sorry pentru aia tristi...nu o ascultati!

Rau!

Ma simt ingrozitor, abia scriu, abia ma misc de pe o parte pe alta...a dat peste mine o raceala foarte aiurea. Nu stiu cui datorez asta, dar trebuie sa-i multumesc! Maine ar fi trebuit sa fiu undeva, nu o sa mai fiu...pentru ca ma simt ingrozitor!parca m-ar fi batut cineva, parca m-ar fi calcat in picioare sau ar fi dat o masina peste mine...am primit zeci de sfaturi cu ce si cum sa fac! Oamenii buni nu-s in stare sa merg pana jos! Primesc vizite la domiciliu, vine acusica gasca nebuna, o sa ma vada un pic mai mult fara chef de viata, sper sa nu fie prea tare dezamagiti, mai ales ca le-am promis ca o sa fiu fericita (adevarul e ca mai simulez uneori). Vin oamenii ca sa-mi fie alaturi, nu pot sa-i refuz, ei sunt famillia mea...nu imi mai place singuratate, deci nu ma izolez nici macar atunci cand sunt bolnava...am nevoie de zambete, glume, imbratisari ca sa nu uit sa fiu om...ce o mai fi insemnand si asta, ca eu nu mai stiu de ceva vreme ce e aia. Detalii...

 Am scris o poveste frumoasa despre iubire, si tot ce inseamna sentimente...nu am inca acel curaj sa o public aici, poate mai tarziu, sau poate niciodata. Oricum stiu ce inseamna sa iubesti, cred ca e singura chestie pe care nu o uit chiar daca ma simt scursa de viata. Si chiar nu mi-era dor de senzatia asta pentru ca am trait-o cateva luni bune, am trait ca un robotel...trezit, baie, mic dejun, zambete, parc, .... singurul lucru care ma facea sa fiu sigura ca traiesc era ratiunea mea de a trai, o fetita scumpa si de care imi e dor enorm, ea era omuletul care imi spunea sa nu mai plang, ma pupa si ma tinea in brate atat de strans cat putea ea, are 4anisorii dar alina suferinta cum nu reusea nimeni. Nu mai zic ca surioara ei a plans cand m-a vazut ca plang, si plangea nu pentru ca ii veni sa planga, plangea pentru ca a simtit suferinta, a simtit neputinta cu care plangeam, ca vedea ca as face orice, as da orice sa nu mai simt ce simteam. Stia ca ceva m-a ranit si m-am oprit din plans doar pentru ca nu vroiam sa o atinga suferinta mea, sa nu imi vada privirea acea de om trist, inca nu e momentul, o sa aiba timp...acum trebuie sa vada doar partea plina a paharului, sa creada ca oamenii sunt incapabili sa raneasca. Am plans toate in seara aceea, au plans pentru mine si eu pentru ce motiv aveam, m-am simtit vinovata si mi-am cerut scuze, mi-am cerut scuze si am sa-mi cer mereu pentru ca am facut pe cineva sa sufere pentru mine. Mi-e dor de fetitele mele scumpe, de ratiunea mea de a trai, m-au ajutat enorm acele sufletele si m-am simtit iubita atunci cand ma strangea in brate si eu mai tare pe ele, poate de disperare pentru ca vroiam sa ma simt iubita de cineva, sa simt ca cineva e acolo pentru mine, ca nu e o iluzie, ca nu visez. Sper sa creasca frumos si sa nu le mai vad plangand ca atunci, sa nu mai vad neputinta din ochisorii lor, nu erau vinovate cu nimic dar incercau sa ma ajute, sa ma faca sa simt ca nu sunt singura pe lume, ca sufera si ele daca eu sufar. M-am simtit iubita, dar nu indeajuns sa uit si sa zambesc cu adevarat, am fost o "falsa" si o sa mai fiu...

Gata, ma intind in pat si-mi astept "sfarsitul", glumesc :)...ar fi mult prea simplu.

O zi frumoasa! Pupici

Distractie

Da! A fost super vineri seara, m-am distrat inca o data la maxim, de obicei depinde cu cine merg si nu unde merg ca sa ma pot distra. Am fost o gasca nebuna, nebuna de tot!Am intalnit oamenii cu care nu am mai vorbit de de mult si mai ales acel om care ma facea sa rad cu lacrimi. Timpul nu a tinut cu noi, dar ne-am promis ca o sa mai iesim cat de curand, acum trebuie sa ne revenim. O sa te tin minte domnule Gabi ca mai plimbat tot Pub-ul ca sa imi gasesc prietena, cand matale stiai deja unde e, ai fost o scumpa :P, da na ...cine mai era ca noi :))

Cu siguranta vom repeta experianta cat de curand cu dragi nostri vecini si vecine.

O seara placuta!pupici

Muzica mea

Astazi, in sfarsit si-a adus aminte Paul cum se numeste melodia pe care o are el pe repeate in masina. O ador!

Muzica mea

Azi am chef de BUG Mafia, e o melodie care ma face sa am anumita stare...oricum e aiurea cum se termina povestea lor :(

Muzica mea

Am hotarat, eu cu mine si noi amandoua sa postez pe blog in fiecare zi o melodie care pentru mine inseamna ceva...poate pentru altii nu inseamna, dar cui ii pasa :)) mie nu ;). Asa ca azi bucura-te de:Ingrid Michaelson

Despre iubire

V-i s-a intamplat sa simtiti ca nu mai exista in voi puterea de a iubi, de a crede un om, care spune ca fericirea lui esti tu...sa crezi ca omul ala chiar vrea sa te stranga in brate si sa-ti ofere lumea lui...sa-ti ofere aerul de care ai nevoie ca sa respiri. Poate sunt eu prea incapatanata de nu cred, sau pentru ca nu mai stie lumea sa iubeasca?!Cine stie? Prietenul meu cel mai bun imi spune sa nu astept dragostea, ea apare pur simplu, el e c-am singurul care pricepe sentimentul meu...poate si pentru ca discutam pana la ore tarzii despre iubire si ce inseamna ea. Discutam cu mai multa usurinta pentru avem incredere unul in altul, stim ca nu ne-am rani niciodata. De asta sunt buni prietenii! Sa iti fie alaturi cand iti cade cerul in cap, sa vina de departe doar ca sa-ti ofere o imbratisare si sa sa vorbiti pana cand radeti cu lacrimi. 

Am inceput sa vorbesc despre dragoste si am ajuns la prietenie, poate ca pentru mine aia e mai importanta, e mai plina de substanta, de adevar...nu te minte...nu-ti distruge visele. 

Toata lumea trebuie sa fie ranita macar odata in viata ca sa simta durerea aia atat de sfasietoare, sa simta ca i-a plecat tot, ca e gol, ca nimic nu mai conteaza. Dar ne vindecam, avem noi oamenii o capacitate de a ne vindeca, uluitoare...unii uita extrem de usor tot, parca s-ar pune acum sa doarma si a doua zi, gata nimic! Cine sa mai tina minte momentele frumoase, daca alea urate au o capacitate mai mare sa iti faca rau...eu tin minte doar momentele faine, nu stiu de ce...poate pentru ca nu vreau sa regret nimic din ce am trait? Si chiar nu regret! Am invatat, am crescut si m-am simtit iubita, uneori mai mult, alteori mai putin, ce mai conteaza cat si cum?Conteaza ca cineva nu a fost egoist si te-a iubit, pentru ca acum lumea e egoista, nu mai stie sa iubeasca si sa ofere dragoste, doar cere! Asteapta mult si bine! Tre sa d-ai, ca si primesti. Asa ca saruta daca vrei sa fii sarutat si imbratiseaza daca vrei asta!

O zi frumoasa...eu am fugit!sau merg incet...depinde cum e treaba cu tramvaiul :)))

Astazi: Despre iubire

Astazi: Despre iubire: V-i s-a intamplat sa simtiti ca nu mai exista in voi puterea de a iubi, de a crede un om, care spune ca fericirea lui esti tu...sa crezi ca...

Just friends

Chiar atat de ciudat e sa iesi cu un prieten baiat fara ca sa se interpreteze? Chiar atat de inapoiati suntem?
Zilele astea am trait cea mai penibila faza ever! Ies la o plimbare cu un prieten, dar prieteni buni suntem, adica facem confesiuni fata! cum ne place sa radem! Ca doi prieteni rad. glumesc nu stau muti si se uita unul la altul. Deci cum spuneam, iesim la o plimbare cu "tramvaiul"(de fapt masina lui, da ii zic tramvai :))stim noi de ce), mergem prin Tudor sa ne luam ceva de baut, ca noi aveam ganduri mari sa stam in parc Copou sa barfim. Toate bune si frumoase pana aici, pana ma observa o "fata binevoitoare" care urla efectiv dupa mine, "Da ce faci fata ti-ai facut gagiu?", penibil!in plina strada sa urle efectiv!parca imi era iubita si nu stiam, nici eu nu as face asta la prieten/fost sau orice fel de "specie" as intalni. Dupa ce am dat lamuririle la "iubitica mea" si i-am promis o discutie face to face cat de curand am plecat amandoi oripilati de acolo si am zis ca cel mai ok era sa facem un pic de caterinca, dar o lasam pe altadata :D...stim noi ce o sa facem. Deci intrebati si veti primi un raspuns pe masura :)))

"DE CE?"

Aseara am descoperit un loc in care lumea se distreaza simplu, fara fite, figuri s.m.d. Ca se poate! E foarte tare senzatia ca intr-o spatiu cat doua camere de camin (camere de camin din T17) sa cante o trupa si inca cat de bine! Am ramas impresionata de acei oamenii atat de normali,care stiu sa se distreze. Acea trupa de care zic demonstreaza un talent extraordinar, pacat de ei, e pacat ca sunt oamenii cu adevarat talentati si nu l-i se da nici o sansa...talentul nu e apreciat si e pacat. Oricum de aseara au castigat o fana si o sa incerc sa merg cat mai des sa ii ascult, pentru ca merita! Deci pe sambata viitoare!;) am sa atasez si poze ca sa stiti despre ce si cine vorbesc.

O zi frumosa!

Sarbatoare

Astazi o sa va vorbesc despre Sfanta Parascheva, am aflat si eu mai multe, iar acum va invit si pe voi sa descoperiti informatii noi:

• Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pă­mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învă­țătură în limba română despre viața sfin­­tei o găsim în "Cartea românească de în­vă­ță­tură" a mitropo­litului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.
• S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci ca­pi­tala Imperiului bizantin. Pă­rinții ei, oa­meni de neam bun și cre­dincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii și milos­te­niei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales epis­cop în lo-calitatea Madite pentru dra­­gos­tea față de cele sfinte și pentru cultura sa de­ose­bită.
• Sfânta Parascheva și-a petrecut anii co­pi­lă­­riei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, "fiind într-o bi­serică a Precistei" a auzit citindu-se, la Sfân­ta Li­turghie, cuvântul Evangheliei: "Ori­ci­ne vo­ieș­te să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Mar­cu 8, 34). Chemarea Mântui­to­ru­lui a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a îm­păr­țit toate hainele săracilor. Același lucru l-a fă­cut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.
• Moștenind o mare avere de la părinți, îm­preună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dă­ruit săracilor partea ce i se cuvenea de moș­te­ni­re și, "părăsind frumusețea acestei lumi", s-a re­­tras "în adâncul pustiei". S-a oprit mai întâi la Con­stanti­nopol, unde a ascultat cuvinte de în­­vă­țătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile aces­to­ra, a pă­răsit capitala, îndreptându-se spre ți­­nutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Hera­cleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în do­rința de a-și petrece restul vieții în locurile bine­­cuvântate de viața pă­mân­tească a Mân­tui­­to­rului Iisus Hristos și a Sfin­ților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mă­­năstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înăl­țat duhov­ni­­cește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Bo­tezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de de­să­vâr­șire. Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în Cazania sa, spune că acum Sfânta nu mai avea grijă "nici de veșminte și de așternuturi, nici de mâncări și de mese, nici de casă sau sluj­­nice, ci numai de curăția sufletului și de răs­puns județului (judecății n.n.) ce va să fie". Ea "pururea suspina și nepărăsit tânjea cumu-și va înfru­mu­seța sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va îndulci la vederea Mirelui său, de slava și de lu­mina și de bucuria cea fericită. De aceasta ... ochii de la­crimi îi erau întunecați pu­rurea".
• Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîn­toar­că în locurile părintești: "Să lași pustia și la mo­șia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit". După ce a avut această vedenie, sfânta "fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni". Ți mereu în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: "N-am altă nă­dej­de, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii în­drep­­­tătoare, tu-mi fii folositoare... Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut aju­tor, iar acum, dacă m-am întors în lume, în­drep­­tează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am".

Neata

Eiii si uite ca a mai trecut o ziulica(ziua de ieri), in care totul a decurs minunat pana la un moment dat :)) ca de obicei trebuie sa mai dai si peste oamenii needucati si plini de prostie! Norocul meu ca nu ma enervez asa usor, daca ma intalnea acum ceva vreme se trezea cu ceva in cap.

Never mind!

Ieri a fost o zi frumoasa in adevaratul sens a-l cuvantului, am vizitat unele locuri frumoase din Iasi si imprejurimi, am intalnit oamenii care in timp o sa-mi devina prieteni. Si asta numai si datorita unui om special :)

Iti multumesc si abia astept sa mergem unde mi-ai promis.

Eu am fugit! Am o multime de lucruri de facut ca apoi sa am timp de plimbarica din fiecare seara :P

O zi frumoasa va doresc!Pupici :)

Reader's Digest

Reader's Digest

Picaturi

Ploaia

- “Ești frumoasă, ești tânără, ești dulce, ești bună și miroși ca un câmp de flori! Ești atât de veselă și de zăpăcită! Te ador! Te iubesc! Îmi e foarte ușor să te iubesc. E firesc să te iubesc. Ești atât de iubibilă!” îi spuse El, privind-o adânc în ochii atât de dragi lui. “Nu înțeleg însă, continuă, de ce mă iubești TU pe  mine. Sunt bătrân,  sunt urât și sărac. Nu îți pot ofer nimic. Nu văd ce anume ai putea tu iubi la mine”.
- “Eu doar te iubesc”, îi răspunse  Ea. “Iubirea ta e ca ploaia înainte să cadă. Iubirea mea e însăși ploaia care a căzut pe Pământ și care l-a hrănit și l-a binecuvântat. Iubirea mea sunt copacii și florile care se hrănesc și cresc, după ce ploaia a căzut. Iubirea mea a existat dintotdeauna și va exista mereu”, spuse Ea încet și o lacrimă i se rostogoli pe obraz.
- “Dar te iubesc și știu bine că iubirea mea pentru tine va exista mereu, MEREU!” protestă EL.
- “Dacă aș fi bătrână și urâtă, dacă aș fi acră, posomorâtă, dacă aș mirosi a mătrăgună, nu a flori…atunci, chiar și atunci, tu m-ai iubi?”
- “Atunci, nu ai fi tu!”
- “Dar aș putea să fiu așa, într-o zi. Dacă voi fi urâtă și bătrână, dacă voi fi rea și acră – tot eu voi fi. Iar atunci – atunci tu nu mă vei mai iubi. Iar eu nu voi înțelege. Și voi suferi. Și, poate, voi muri de durere.”
Si Ea plecă. A plecat pentru totdeauna. Pentru că nu voia să moară de durere, ci voia să fie vie și să-l poată iubi pe El, mereu.

Dorinta

Am o pofta nebuna sa scriu, sa privesc si sa inteleg oamenii. Dorinta de a scrie mi-a revenit de putina vreme...am preferat sa fac ceva bun pentru mine, sa nu ma autodistrug cum altii au ales. Am preferat si prefer sa stau jos cat simt nevoia si apoi sa ma ridic, sa privesc adevarul si sa-l infrunt, sa nu fug de el chiar daca e dureros. E usor sa fugi, dar adevarul de care fugi intodeauna v-a vrea sa te infrunte, sa te doboare ca sa vada daca ai curaj sa lupti, daca stii sa lupti pentru tine.

Sfat: Mergi inainte indiferent de ce ti se intampla in viata, nu e nimic mai gresit decat sa fii las,sa renunti sa lupti pentru tine si fericirea ta.

Toamna...

Toamna, anotimpul schimbărilor, al uitării, al iertării... Toată această simfonie de culori îmi dă un sentiment ciudat de visare. Atâtea culori atât de diferite şi totuşi atât de bine combinate, încât aproape că nu-ţi poţi crede ochilor că ceea ce vezi e aevea. Culori din cele mai aprinse până la tonurile cele mai pale, pasteluri cum n-ai ocazia să priveşti prea des, de la galbenul aprins la bejul pal, de la ruginiu la portocaliu, toate tonurile de verde şi încă multe altele pentru care nu sunt cuvinte a le descrie, nuanţe pe care doar natura în maiestria ei a reuşit să le aducă la desăvârşire. Peisaje de o nemărginită sensibilitate, adunând în ele atâta romantism, suferinţă, tristeţe şi totuşi atât de mult frumos. Încercând să înţeleg acest festin al culorilor prin prisma simbolurilor, am rămas fascinată să văd cum poate convieţui speranţa în acelaşi loc în care există disperarea, puterea şi voinţa la un loc cu frica, resemnarea şi renunţarea la viaţă, rămâi uimit vâzând că aici moartea face casă bună cu viaţa, iar iubirea se îmbrăţişează cu ura, dar mai ales cum poate vieţui acest amalgam de sentimente atât de simplu şi de cuminte. Poate că pare un paradox, însă privnd cu atenţie acest spectacol al naturii, această impresionantă dovadă de sensibilitate şi frumos, ne gândim că uneori, deşi sentimentele ne sunt contradictorii am putea învăţa de la mama noastră natura şi de la pădurea ei îngălbenită, cum să ne stăpânim, cum să ne ţinem pornirile în frâu şi mai ales cum putem să trăim frumos chiar dacă înăuntrul nostru e un întreg haos. Probabil că fiecare frunză pe care o strivim nepăsători sub paşi îşi are propria sa viaţă, propria poveste peste care trecem cu nepermis de multă uşurinţă. Eu cred că dacă am dori şi am încerca măcar să ascultăm cu sufletul, fiecare colţişor din ceea ce ne înconjoară ar putea să ne povestească romane întregi, poveşti cu prinţi şi prinţese, cu vrăjitoare şi zmei, cu bucurii şi speranţe, înfrângeri şi dezamăgiri, poveşti pe care nici cel mai iscusit scriitor n-ar fi în stare să le aşternă pe hârtie. E atâta bucurie şi atâta înţelepciune în glasul mult al naturii, încât privind dansul acestor nevinovate frunze purtate aiurea în vânt, te poţi închipui ca spectator într-o sală imensă în care iei parte la cel mai minunat balet închipuit vreodată. Mai are oare cineva timp astăzi să se gândeasca şi să priveasca prin ochii inimii la toate astea? Mai poate oare cineva să se bucure şi să sufere împreună cu pădurea îngălbenită aflată parcă în agonie şi îngenuncheată de trecerea timpului, dar purtându-şi cu demnitate povara morţii ca pe o comoară? Uneori aceste lucruri aparent simple mă înalţă atât de sus, încât această bucurie de a fi partaşă la liniştea şi pacea ce domnesc în simpli copaci aplecaţi în toate direcţiile de bătaia uneori necruţătoare a vântului nu poate fi comparată cu niciun bun material, cu nicio răsplată palpabilă. Ciudaţenie, copilărie eternă, nebunie...nu ştiu dacă chiar aşa e, cert e însă doar faptul că dacă majoritatea oamenilor ar avea timp şi voinţă, ca măcar pentru o clipă să se lase furaţi de mirajul culorilor toamnei, al nostalgiei şi al sensibilităţii ce ne înconjoară la tot pasul, mai ales acum în miez de toamnă, purtaţi de aripile acestei fantezii cu siguranţă că lumea ar împrumuta macar stropi din aceste sfinte culori, oamenii ar deveni mai buni, mai înţelegători, armonia şi fericirea ar fi mai aproape de noi, iar sufletele tuturor ar alerga valsând fericite asemeni frunzelor toamna purtate aiurea în vânt. Probabil că astfel, răutatea, minciuna, nebunia şi toate celelate rele ar fi închise din nou în cutia Pandorei, iar speranţa singurul antidot al acestora ar înflori în inimile şi pe chipurile tuturor. Cu toate că gândind realist, toamna este anotimpul ce prevesteşte sfârşitul, moartea, tristeţe, suferinţă, privind cu alţi ochi la toate acestea nu poţi să nu-ţi ştergi o lacrimă de bucurie pornită din suflet, ca o ultimă răsplată, ca un semn de mulţumire pentru ceea ce natura a creeat, a zidit şi ne-a binecuvântat să luăm parte la această sfântă creaţie a sa. La fel cum toamna îşi amestecă nuanţele si culorile asemeni unui pictor iscusit, oferindu-ne imagini de neuitat, tot ea e cea care ne amestecă în suflete amintirile, bucuriile, tristeţile, şi cât de fierbinte, de pură şi de unică este lacrima care nu curge niciodată pe obraz dar pe care o simţim în noi şi care până la urmă ne topeşte uşor de fericire, mulţumire şi iubire, amestecându-ne încet în oceanul de vise în care ne simţim frunze uscate, purtate lin de adierea vântului....aiurea în univers.

Interesant :P

Am descoperit ca cineva ma citeste :)) nu pe mine, blogul :p.

Il am de ceva vreme, dar nu prea mi-am dat interesul sa scriu ce ma preocupa, ce-mi place s.m.d. Poate pentru ca, am crezut ca nu are sens. Aveam la un moment dat oamenii de afara care se chinuiau cu Google Translate ca sa inteleaga ce scriu eu aici. Nu cred ca au apucat sa ma inteleaga prea mult... am sters tot ce am scris la vremea aia, de ce? Pentru ca oamenii de atuncii nu imi mai sunt alaturi si nu mai are rost sa pastrezi ce am scris despre ei, nu pentru ca mi-ar fi rusine...nu ma intelege-ti gresit, ci pentru ca nu vreau sa ii afecteze prezentul. Am sters tot trecutl, am aruncat tot, nu la gunoi! Ci undeva intr-un colt. Poate candva imi voi aduce aminte cu placere, deocamdata nu imi provoaca acea stare minuntata.
Acum traiesc prezentul, ma bucur de ceea ce am! Am atatea proiecte :)) vai dar cate, toate au legatura cu mine, cu sufletul si inima mea.
Incerc sa ma cunosc mai bine si sa stiu cu adevarat ce vreau.
Am inceput iar sa scriu, deci sunt pe drumul cel bun.
O zi buna si plina de zambete!