Si te face sa pierzi.
Pierzi oamenii in lupta constanta de a fi mai rau sau mai bun.
Castigi doar o lupta in expresii.
Nu am mai scris de mult timp, fitoasa de mine s-a pierdut, s-a pierdut in pasiune de a scrie pe laptop si a numai vrea sa posteze gandurille ascunse, poate sunt prea diabolica in gandurile mele schimbatoare...poate schimbarea locului si descoperirea trista ca am pierdut dintr-un foc doi oamenii dragi mie.
Da stiu sa spun cu greu adio, mi-e rau sufleteste da o sa trec peste tot si toate pentru ca durerea e singura chestie care e constanta si peste care trec doar cand incerc sa uit, sa uit oamenii si sa ma duc la un suc cu oamenii relaxati, in care pot sa fiu eu.
Sa uit ca sunt o lady si pot sa stau relaxata pe o canapea si cu un suc in fata. Sa fiu o prietena si atat...sa nu joc teatru ca sa par perfecta, sa nu ma mai chinui, sa nu ma mai chinui sa fac oamenii din jur sa se simta bine. Pentru ca m-am sictirit sa fac asta, vreau sa fiu eu fericita .
Sa numai vorbesc non-stop doar ca cei cu care ies sa fie fericiti, si eu nefericita.
Tacerea mea.
E dureros de transanta.
Dar e perfect buna pentru mine, pentru ca-mi permite sa ma liberez de o masca, de un teatru care cica "mi se potriveste ca o manusa".
M-am liberat de masca, daca am chef rad, daca nu peace!
Evita-ma cand vezi ca am castile in urechi si tot ce vreau e sa ascult muzica mea, muzica care trezeste in mine sentimente, amintiri.
Snoaba si ipocrita de mine vrea doar fericire, sa treasca peste tristetea asta crunta in care a intrat, vrea doar sa fie iubita sau lasata in pace de oamenii care intra in viata ei si vor sa fie pasageri...lasati-o sa fie ea fara sa se straduiasca sa fie altceva ...
Sa nu ma cauti, ca nu m-am pierdut :)
