Nu , nu , nu , nu , nu

Nu poți cere atenție după ce ai ignorat fără milă un timp îndelungat.
Nu poți cere prietenie dacă tu nu oferi prietenie, așa cum nu poți fi iubit dacă nu iubești la rândul tău.
Nu poți pretinde respectul oamenilor dacă tu însuți nu te respecți în primul rând pe tine.
Nu poți cere încredere atunci când tu îmbrățișezi atât de tare minciuna.
Nu te poți plânge că ai fost uitat când tu ai uitat cu ușurință totul.
Nu poți să cunoști cu adevărat un om dacă nu-i dai sentimentul de s

iguranță că poate fi el însuși în prezența ta.
Nu poți cere la nesfârșit fără a dărui la rândul tău din toată inima.
Nu poți fi la nesfârșit ipocrit, superficial sau meschin. Cândva, cineva, undeva te va face să plătești pentru toate.
Nu poți.

Așa cum fiecare cauză are un efect, fiecare faptă are o răsplată.
Nimic nu se întâmplă pur și simplu și nimic nu rămâne neplătit. E o lege a firii.

Spune lumii

Sa nu ma cauti, ca nu m-am pierdut :)
Devin dependenta de fericire si uit ca o sa ma pierd in ea.
Oare sunt fericita sau doar mi se pare?
Oare de ce ador asa de mult zambetul meu tamp cand vad ca ma suna el, acel el care e perfect.
Perfectiunea e perfect imperfecta apropo.
Ce conteaza trecutul, cand noi traim in prezent?
Pasi mici si siguri, asta e motto-ul "nostru", ne construim zambetele impreuna si ne construim saruturile ca doi experti. O sa fim perfecti impreuna atata timp cat o sa fim fericiti. Succes celora care le preocup prezentul.
Imi intuneca fericirea doar frustrarea oamenilor, care nu suporta un adio sec atunci cand viitorul nu suna promitator "impreuna". Ca e mai usor sa jignesti, sa judeci, sa improsti.

Vorbesti de parca ma cunosti
Şi tot vorbeşti şi parcă numa' nu te opresti
Şi tot ai de scos povesti, da' parcă numa' nu gândeşti
Iubeşti centrul atenţiei, am înţeles că ne ştii
Da' dacă dăm noroc o dată, eşti chiar prost să crezi că poţi vorbii?
De parcă mă cunoşti, de parcă ştii ce simt, ce fac
De parcă ai fost în dreapta mea când am fost în căcat
De parcă mă cunoşti că am palmă de minim o viaţă
De parcă tu îmi torni de dimineaţă în cafea speranţă.
Şi ştiu, ştiu, ştiu, ştiu că zilele trec, trec anii,
Se duc filmele toate cu banii
Şi apoi strigi după mami
Şi ştiu, ştiu, ştiu că ştii cine ce face, ce zice
Ca un ziarist de second hand.
Amice, ştii ce? Esti penibil!
Află că tot ce urcă şi coboară
Şi dacă urci pe poveşti la coborâre n-ai scară
Am cunoscut oameni deştepţi, da' şi turme de proşti
Şi chiar tre' să recunoşti că doar parcă mă cunoştï!