28 noiembrie 2012

Temeri

Mi-e teama...teama sa nu fac vreo prostie! Ma simt prea increzatoare, am o incredere nebuna in el...nu stiu de ce!? Mi-e atat de bine cu el...ii spun tot ce am in cap, fiecare teama si fiecare chestie pe care ma nelamureste. Imi place cum suna: "joi esti doar a mea".
Imi place cum suna: incearca totusi, sa nu te mai faci asa de placuta... chiar vrei sa ma indragostesc de tine?
Nu stiu ce va fi...dar pana acum imi place! Imi place ce sunt cu el.
Si asta e important, sa fii tu cand esti cu un om in a caror brate te arunci. Sa nu fim ipocriti...toata lumea vrea sa se indragosteasca, eu cel putin asta vreau...sa iubesc cum nu am iubit pe nimeni si sa zic intr-o zi: tu esti tatal copiilor mei si stapanul inimii mele. Sa nu-mi imaginez restul zilelor fara el.
The one...
Simt ce nu am simtit niciodata...o liniste si o relaxare totala. Nu mi-e teama ca s-ar uita la alta cum se uita la mine, nu mi-e teama ca ar putea tine pe cineva de mana fara sa nu se gandeasca la mine, sa nu se gandeasca la cum il "agitam" la primele intalniri.
Sunt extrem de curioasa ce vrea sa-mi spuna joi...inca ceva! Nu am insistat sa-mi zica ce vrea sa-mi zica...e epica curiozitatea mea. Dar el nu strica surprizele si eu nu vreau sa stric ce el nu strica.
Va fi bine, voi fi bine! Sunt mai puternica decat am crezut ca o sa fiu.
Apropo: abia astept sa vad un om din trecutul meu. Stiu ca si tu vrei sa vezi ce sunt acum, sa ma cunosti cum nu ai crezut ca sunt. Sunt curioasa ce esti acum si nu erai.
Va fi extrem de ciudat sa-mi aduc trecutul in prezent...dar trecutul va ramane mereu trecut, avem doar prezentul si viitorul.
Am fugit la somn...workuiesc maine si totmaine imi vine iubita acasa, abia astept sa o strang in brate, Doamne cat o iubesc! Copilul meu drag!
Melodia asta e pur si simplu adorata de mine! Remember love is more than a game :)

27 noiembrie 2012

MartedI

Morning'
M-am trezit usor iritata...sau de fapt m-a enervat mesajele de pe "facebook"...parca a innebunit toata lumea. Brusc toti se dau prieteni cand ai o relatie...si ce ma enerveaza la culmea ca sunt oamenii care au o relatie la randul lor! Nu ma respecti pe mine in primul rand daca iti permiti sa te gandesti ca as iesi la o cafea sau ceva de genul cu om care are o iubita/prietena acasa care crede ca a-l ei iubit e "topit" dupa ea!
Respectul asta de sine e foarte jos la unele persoane...dar nu ma priveste atata timp cat toata lumea sta in "patratica" sa!
Gata despre lucruri marunte.
V-am spus oare ca ma simt cea mai alintata fata din lume? Ca ma simt speciala?
Aseara am refuzat iesirea in oras...dar nu am putut sa refuz o plimbare si o leneveala pe o banca :X!
Cine mai era ca noi...la 12 noaptea pe o banca...nu suntem normali stiu...dar normalul nu e ceva normal la noi. Nu stiu ce are el de sunt atat de relaxata...de calma, de eu...
Merg sa gatesc...am refuzat invitatia la masa a lui, dar abia astept sa merg la restaurantul unde se va angaja bucatar, vreau sa-l vad stresat si concentrat in acelasi timp...e foarte amuzant :X
>:D<

19 noiembrie 2012

Still

Hy... and a smile :)
We love each other cuz love is for free.
Tocmai m-am intors de la cinema...Twilight...
Si am plans...au curs lacrimile si le-am lasat, desi parte din mine nu dorea sa planga.
Doamne cata dragoste emana cele doua personaje principale, cata daruiere...cata incredere si cat de mult se iubesc...cu disperare.
Am revazut durerea pe chipul impietrit de durere a Bellei si m-am revazut pe mine...Doamne cum am reusit?
Cum am reusit sa ma ridic dupa ce am crezut din toata inima ca nu o sa o mai fac vreodata?!
Oare a fost fumul tras din tigara potrivita? Sau poate paharul baut doar ca sa uit durerea pentru o milisecunda? Sau serile pierdute in cluburi? Poate prietenia? Sau incercarile mele sa am o "relatie" desi nici macar nu incercam cu adevarat?! Am incercat mult timp sa par normala...dar nu am reusit.
Am reusit cu adevarat dupa ultima betie cu fetele, de atunci nu am mai baut nici macar sa ma ametesc, numai pot sa pun mai mult de un pahar doua. Refuza inima sa mai fie amagita.
Sunt fericita pe jumatate...dar o sa fiu cand o sa am curajul sa ma arunc in relatia de care am nevoie, am nevoie de el si e evident ca ceva se intampla...prietenul meu drag azi mi-a zis azi ca-mi stralucesc ochii...sunt alta.
Mi-e foarte teama...dar o sa-l invit in oras asa cum a cerut. Pasi mici de bebelusi...noi am avut prima intalnire si eu nu mi-am dat seama...cat de copil sa fiu...
Va las...maine lucrez.
Va pun o melodie draga inimii mele :)
Pupici!

18 noiembrie 2012

Toamna

Doamne...cata pace se adaposteste in sufletul meu toamna...o iubesc si o urasc tot odata. Sunt o romantica incurabila, sunt o "eu" care adora plimbarile lungi...si mana calda a iubitului.
Sunt o "eu" care sufera dupa fiecare frunza cazuta si dupa fiecare raza calda a unei verii calduroase.
Dar, Doamne!? Oare de ce iubesc atat de mult apropierea Craciunului?
Oare de ce mereu ochii mei...ochii mei devin verzi cand toamna se apropie?
Oare inseamna viata adapostita...oare eu visatoarea iubesc atat de mult viata incat o ascund in ochii mei...pana cand ea este pregatita sa iasa la lumina??
Si de ce primavara...de ce oare cuvintele sunt atat de evidente?
Hmm...oare am intrebari pentru fiecare dintre oamenii dragi mie?
De ce oare...de ce oare ma intimidez toamna? de ce devin atat de romantica? atat de sensibila la orice vorba draguta venita de la "el"...acel "el" care ma face sa ma inrosesc...De ce nu pot fi...eu !? Aia dura si "rea"...asa cum sunt perceputa de "altii"...pentru ca-l plac? Pentru ca mi se intampla foarte rar sa mi se intample asta...si de aceea "el" e atat de special pentru mine.
Oare de aceea m-am blocat si am pus de 10 ori aceiasi intrebare cand mi-a facut surpriza de a veni...doar ca sa ma vada...copil dragalas...te strecori incet si sigur. Sper sa ramai acolo mult timp, pentru ca vreau sa ma indragostesc...pentru ca vreau sa fim ceea ce unii oamenii nu au si nici nu inteleg.
Imi luminezi zilele si asta conteaza pentru mine.
Orice mi-ai gati la prima noastra cina romantica va fi perfect, pentru ca vei face orice doar ca sa fie perfect.
Acusi ne vedem...si iar o sa vad cum ma privesti...o sa incerci sa te ascunzi...dar au vazut destui ochii inaintea mea cum ma privesti. Nu am mai fost privita de nimeni asa...parca imi absorbi fiecare miscare si parca te modelezi dupa ce fac eu.
 Am fugit sa imi pregatesc inima :)
Va pup si imbratisez cu drag.

15 noiembrie 2012

Zambete fericite

Nu voi simula niciodată pasiunea faţă de lucruri care nu mă reprezintă, fie că e vorba de artă, de maşini, de sport, sau de alte lucruri. Nu îmi voi modela niciodată gusturile în funcţie de un nou partener sau de anturaj. Nu îmi voi altera personalitatea doar pentru a fi acceptată de societate.
Îmi ajunge că trăiesc într-o lume plină de cameleoni, o lume care simulează gustul pentru operă, pentru pictură, pentru teatru, pentru cărţi, o lume în care mulţi îşi însuşesc personalităţi care nu-i reprezintă, o lume în care tristeţea se maschează după zâmbete fericite, o lume în care sentimentele se ţin ferecate în inimi, o lume care complimentează gratuit, care laudă fără măsură şi care aprobă doar pentru a fi acceptată.
Ma iubesti sau nu...ma iei asa cum sunt...nu ma schimb datorita mie ci datorita oamenilor care ma secatuiesc prin lipsa lor, care ma fac sa-mi doresc sa nu iubesc si sa fiu o scorpie, dar eu continui sa fiu umana si sa iubesc fiecare sentiment pe care mi-l provoaca un pahar de vin baut dupa munca. Ador sa citesc mesajele de la un pusti care ma face sa zambesc din toata inima, care ma face sa-mi tresalte inima...ca pot sa fiu eu dupa mult timp de teatru...dupa ce ascunzi lacrimi in inima...e greu sa arunci tot si sa o iei de la capat. Dar eu sunt un om bun si cred din toata inima ca ceva bun merit.
O iubesc din toata inima pe copila care imi spune azi : " Tu nu ai voie sa plangi!"
 Suntem cele mai bune prietene...si nu vreau sa fac nimic ca sa stric asta! Levitam una in jurul celeilalte...observ eu asta...oare cei din jur cum ne percep?!
Ce e mai sus scris, e din amintiri...ce am gasit eu pe la mine. Mai scriu cand ma simt suparata si nimic nu ma ajuta. This is me. 
Va pup si va imbratisez cu mult drag!    

9 noiembrie 2012

Love

Iubește...
deși cândva poate a durut atât de tare încât te-ai simțit secăuit de orice sentiment frumos,
deși lacrimile și-au făcut drum pe obraji în jos și ți-au picurat sare peste toate rănile căpătate,
deși ai crezut că inima ți-a explodat în mii de bucățele în piept atunci când totul s-a terminat brusc,
deși tot ce visai să se întâmple s-a năruit în câteva secunde,
deși oamenii care au plecat au lăsat mereu câte un gol care poate nu a putut fi umplut de nimeni altcineva,
deși ea, iubirea, nu a însemnat întotdeauna DOI, ci a fost o luptă de unul singur,
deși în toate acele momente de negură și de furie ți-ai spus că nu vei mai oferi iubirea nimănui,
deși uneori simți că responsabilitatea devine prea mare,
deși nu vei avea niciodată o certitudine oricât de atent și de grijuliu e celălalt,
deși oamenii vor spune adesea că ești siropos și nu vor înțelege,
deși nu va merge totul ca pe roate mereu.

Iubește oricum. Iubește oricât.
Toți acei fluturași în stomac, toată acea zăpăceală, toate momentele alea în care ești aerian și plutitor și îndrăgostit merită. Merită fiecare lacrimă de mai apoi, merită fiecare fărâmă de inimă, merită fiecare urlet de durere.
Pentru că doar iubirea ne dă acel sentiment că totul are un sens, că drumul vieții e mai frumos dacă e parcurs alături de cineva și că ne putem arunca oricând în brațele celuilalt fie urlând de bucurie, fie cu sufletul greu, înecat în lacrimi.

1 noiembrie 2012

2 cuvinte

Mi-e dor de ceva si de cineva! Mi-e dor sa plang de fericire si sa tip ca iubesc! Sa repet si sa mi se repete la nesfarsit cele 2 cuvinte magice! Si sa le cred, da sa cred in cuvinte...nu ai mai auzit?! Cum?!
Fara explicatii...doar ca vreau sa cred ca omul care imi spune cele 2 cuvinte ma iubeste cu adevarat, asa defecta cum sunt eu (nu am afirmat niciodata ca sunt perfecta, ma scuzati daca nu sunt pe placul vostru).
Vreau sa simt si sa am cui sa spun acele 2 cuvinte! Dar nu sunt capabila, ceva la "mecanismul" meu numai functioneaza...s-a oprit si numai vrea!
Si sunt trista! O fi toamna de vina?!?
Habar n-am!
Mi-a zis cineva ca cer prea mult de la oamenii...ca am pretentii mari! Dar nu vreau sa ma multumesc cu orice sau cu oricine! Nu tin neaparat sa am zeci de prieteni cu care sa nu am ce vorbi sau sa am un prieten cretin care e perfect de acord cu mine. Ma plictiseste prostia si nu ma pot sa ma abtin daca am ceva de zis, intr-un an de zile m-am maturizat cat altii in 10! Schimbarea e vizibila pentru cei care ma stiu de cel putin acum 2 ani. Am vrut sa modific ceea ce nu-mi placea, si am reusit! Deci bravo mie ;)) Apropo am un job! Care ma oboseste maxim...
Asadar nani...
Va pup si va imbratisez cu drag...scrieti-mi! Imi place sa va citesc gandurile si impresiile .