Aventura Craciunului

Eu numai zic ... "atmosfera", nu pentru ca nu as adora tot ce tine de perioada ce se apropie cu pasi repezi, ci pentru ca mi se face un dor nebun de tot ce eram atunci cand eram copil si inca mai credeam in miracolul cadourilor....ca vine Mosul, chiar daca nu am fost "exemplu' " de copil, ca am dulciuri in brad garantat 100%.

Le aveam pentru ca parintii faceau posibilul si imposibilul ca in fiecare an sa avem brad plin cu dulciuri (nu plin de globuri), sa avem macar o hainuta noua....

Acum realizez cat de greu le era sa ne pastreze puri, sa ne pastreze credinta in "Mos".

Acum copiii numai stiu sau numai cred in Mos, pentru ca au unii grija sa le strice aceasta bucurie.

Acum, parintii numai daruiesc jucarii de lemn sau papusi din "carpe" ci noul iphone...pentru ca ii vine copilul acasa plans...ca nu stiu care prietena i-a zis ca nu este cool, ca vezi Doamne nu are iphone/tableta/sau orice porcarie care efectiv fura imaginatia copilului fara sa realizam.

Ne chinuim fiecare din noi sa fim la moda, sa fim acceptati de cei din jur...cu aproape orice...haine, incaltaminte, telefon...locul frecventat, oamenii de anumite "calitate".

Copiii numai au ce invata de la noi....numai suntem un exemplu nici pentru noi, ne complacem, ne prafuim creierii voluntar. Numai stim sa citim, sa iubim oamenii, sa acceptam oamenii.

Craciunul pentru mine este o renastere a copilului care moare incet-incet in decursul anului....in fiecare an impodobesc bradul cu lacrimi in ochii si in fiecare an ii scriu Mosului, daca nu pe o foaie de hartie, macar mintal.

Si uneori ma intreb oare unde sunt oamenii care pana mai ieri imi erau prieteni, sau mai mult imi erau familie...pentru ca da, daca ajungi sa-mi intri in inima, intri totodata si in familia mea.

As vrea ca fiecare din voi sa simta Craciunul cum il simt eu, sa nu uitati sa simtiti...sa nu uitati sa va iubiti, si mai ales sa nu uitati sa va daruiti pe voi insuti celor care va iubesc, nu este un cadou mai mare de Craciun ca acesta.

Odata ce devin amintiri, unele momente par mult mai speciale decat atunci cand le traiesti... 

Helau pipal!

Incet si cu o nota optimista, incep cu o melodie de ma innebuneste!

Eu ascult muzica vesela cand sunt trista si invers. Pur si simplu nu se "lipesc" de mine melodiile alea de jale cand am o stare de "depresiune" :))
Am fost intrebata ce mai fac....pe scurt in ce anturaj o mai ard si cu cine imi petrec zilele.
Pe scurt: cu altii oamenii si totodata aia vechi.
Iubitul e acelasi, cel mai bun prieten ramane acolo chiar daca ii mananc ficati ca ma vede rar spre deloc.
Dar asta sunt eu, daca n-am viata complicata....mi-o complic eu :)
Voi ce ati mai facut?
Stiti care e marea mea curiozitate de o vreme incoace....de ce mama naiba m-a blocat ex ex meu...ala de demult, de acum DOI ANI ! Adica de demult frate....ce bunica am combinat de nu vrea omul sa ma vada, desi chiar el cu manuta sa mi-a dat "cerere de prietenie" pe feisbuc si stabilisem "impreuna" ca ramanem oamenii unul cu altul si ne salutam si respectam aia "n" ani petrecuti impreuna. Chiar imi doream sa ramanem prieteni sau macar sau strictul salut pe strada sa fie.
Am si are un/o iubit/a...nu reprezint pericol pentru nimeni care are iubita....nu ma bag in relatia altora chiar daca mor de dragoste, consider ca, daca omul acela e pentru mine nu necesita sa incep miseleste ceva cu el si sa ranesc o terta persoana. This is me with all my issues!
Si nu-s perfecta, si nu pretind!
Doar ca....iert si uit...si-mi place sa am lucrurile lamurite.
Incurcate sunt caile Domnului si oamenii extrem de complicati!

M-a luat somnul!
Scriu altadata :)))
A hug 4 u!