Dor

Mi-e dor de el...mi-e dor de singura persoana din viata mea care m-a facut sa ma simt intr-adevar speciala.

Sa ma simt iubita, alintata si pretuita.

Am amintiri vii si n-am sa-l uit niciodata, pentru ca face parte din mine si lumea mea frumoasa cu oamenii care traiesc pentru a ma face fericita.

Imi cumpara banane desi nu le suporta, mereu isi gasea timp sa vina sa ma vada, sa stea acolo in tacere si sa ma priveasca bolborosind ca nu intelege de ce imi plac asa de mult bostani (pentru el bananele aveau gust de dovleci), si nu ma certa niciodata, nu tin minte sa imi fi zis vreo vorba de ocara.

Era mereu dragastos si mereu ma alinta, ma alinta Bunghiut, pentru ca eram mititica lui...si acum fiind mare il vad in amintirile mele atat de trist...il vad cum ma priveste de parca isi ia ramas bun.

Mancandu-ma din priviri, parca vrea sa tina minte toate detaliile, savura parca fiecare moment cu mine chiar daca erau uneori si zeci de persoane in jur.

O certa mereu pe bunica, o certa ca se plange mereu si nu vrea sa ne faca pe plac.

Era de o bunatate cum nu am mai intalnit...era bunicul meu care a fugit cand nu stiam ce inseamna sa plecarea definitiva.

Nu am plans la inmormantarea lui, pur si simplu m-am blocat, era prea mult pentru mine...deja imi pierdusem cealalta pereche de bunici...numai faceam fata si pierderii lui.

S-a dus repede...numai vroiam sa-l vizitez in perioada aceea, pentru ca era altfel, se vede ca-si ia adio...si nu vroiam sa-mi iau adio, doar pentru a-l obliga sa ramana. Sa nu ma paraseasca.

Eram copil, dar atunci am inteles ca oamenii buni mor primi...se duc asa de repede incat nu vrei sa le dai drumul.

N-am vrut sa-l las, am vrut sa-l oblig sa ramana pentru a-mi cumpara in continuare banane, pentru a auzi mereu Bunghiut din gura lui....nimeni nu are acea tonalitate, nimeni nu reuseste sa o spuna cu atata drag, pentru ca nimeni nu reuseste sa-i semene.

L-am iubit atunci, dar acum il iubesc cu un dor nebun si un "daca" care nu ma va parasi niciodata, "cum ar fi daca el ar fi aici acum, in fata mea ?"

Dar raman cu daca si cu amintirea inca vie, si extrem de dureroasa pentru mine.

Il vreau cu o disperare nebuna, pentru ca stiu ca nimeni nu poate iubi la fel ca el, nimeni nu poate sa ma protejeze cum o facea el.

Imi lipsesc oamenii care m-au iubit inca de cand m-am nascut, pentru ca sunt putini oamenii care vad in mine cata dorinta am de a proteja oamenii pe care ii iubesc chiar si dupa nu imi mai sunt prieteni, amici sau iubiti.

Pot sa iubesc si dupa toate resentimentele care mi se aduna atunci cand ma simt neindreptatita, ranita si dezamagita grav...pot datorita chipului bunicului care ma priveste cu o dragoste imensa, il simt acolo...si el ma ajuta sa inteleg ca nu toti oamenii stiu sa iubeasca dupa ce numai vor sa te iubeasca.

E o metafora care e greu si usor de inteles.

Bunici sunt pentru mine un subiect dureros, si nu mi-e rusine sa admit lacrimile care imi curg inca dinaintea scrierii primului cuvant...

Bunici mei au fost foarte speciali pentru mine cand eram mica, dar au devenit si mai speciali odata cu inaintarea in varsta...nu pentru ca au trecut X ani de la moartea lor, ci pentru ca zambetul plin de intelegere din amintirile mele m-au facut sa admit in sfarsit ca singuri care te iubesc pentru todeauna sunt ei, parinti, bunici si frati.

Doare sa admit asta...doare sa stiu ca sunt straina cu cea pe care am simtit-o aproape de inima mea si a ajuns ca o sora, doare sa stiu ca nu voi putea sa-i spun niciodata cat de mult o iubesc si nu ma va crede niciodata ca-i vreau binele chiar daca nu crede.

Pentru ca da...daca iubesc o fac pentru todeauna.

Asta ma invata amintirea bunicului meu...el da stie sa-mi zambeasca si sa ma faca sa inteleg ca oamenii sunt suciti si trebuie lasati in pace.

O sa ma pastrez corecta...si sper sa nu piara niciodata amintirea copilariei.

:)

Demnitatea in suferinta pare a fi singura cale. E spirt pe rana deschisa. Ustura si curata. Nu incredinta prietenilor tai povestea voastra. Ei te iubesc neconditonat si-ti vor face dreptate aruncandu-i vorbe de ocara. N-au fost in patul vostru cand ea-ti furnica spinarea cu o singura atingere. N-au fost nici cand iti lingea ranile provocate de razboaie sau batalii cotidiene. N-au fost in casa sufletelor voastre. S-au invartit in jurul ferestrelor aburinde in spatele carora voi doi erati unul, sarbatorind un Craciun cald. Si atunci? Ce rost au ei? :)

Despre mine, despre ei si despre ce vor sa fie

Nu stiu daca vi s'a intamplat vreodata sa aflati niste chestii despre voi, despre ce credeti si ce faceti.

Pana de curand credeam ca au disparut acei oameni din viata mea, care isi dadeau cu parerea si sustineau ca ma cunosc in totalitate.

Am aflat lucruri care m'au lasat perplexa, de la niste oamenii care au indraznit sa'mi spuna o alta varianta fata de ce stiam eu.

Nu exista persoana pe fata pamantului care poate vina in fata mea si sa raman fara replica.

Stiu prea bine ce fac si ce spun, rar mi s'a intamplat sa ma scuz cu replica "am spus'o" la nervi, de obicei daca spun ceva inseamna ca o cred si as vrea totusi sa se schimbe ceva din moment ce iau atitudine.

 Stiam ca oamenii sunt falsi, ca oamenii azi te iubesc si maine te parasesc fara pic de scrupule.

Stiam asta, am simtit'o pe propria piele, m'a durut, am fost dezamagita si iar m'a durut.

Am zis ca nu o sa ma mai las fraierita de genul acesta de oamenii, am zis ca daca imi schimb atitudinea si spun mai des si mai clar ceea ce simt, si mai ales spun atunci cand ma deranjeaza....nu mai tarziu.

Am crezut ca astfel oamenii apreciaza si au acelasi comportament pe masura a ceea ce primesc din partea mea.

Am descoperit ca ceea mai perfecta prietenie o am cu fata cu care ma vad, iesim si ne respectam foarte mult, nu ne aventuram in discutii intime.

Prefer asa, imi prefer vechiul prieten de la facultate care ma aduce cu picioarele pe pamant cand aberez, care ma asculta-

Nu suport oamenii care tin la aparente, care se dau ceea ce nu sunt.

Nu's genul care sa te minta ca te place si e de acord cu ce zici daca nu e. Nu traiesc pentru a multumi lumea, pentru a fi placuta doar pentru ca am aceleasi pareri cu tine.

Avem fiecare o personalitate, unii isi curata corpul de bug'uri si urmeaza o linie pe care o considera corecta.

Nu'mi place sa fiu luata de fraiera si nu'mi place ca mi se reproseaza un ajutor care da l'am primit si da am stiut sa fiu cu bun simt si am zis multumesc frumos.

Nu o sa stau niciodata cu nimeni doar de nevoie, din recunostinta, nu e normal daca imi face rau inseamna ca si cealalta persoana va suferi langa mine.

Prefer sa ma indepartez, sa fiu numita nerecunoscatoare (dar nu e cazul), dar nu mincinoasa si falsa, pentru ca nu'i cazul.

Da am respirat acelasi aer, am ras si iesit impreuna dar eu am continuat sa vad doar o singura persoana din incapere ca prietena, restul cum bine s'a stiut...erau colege.

Ca stateam de multe ori si incercam sa ajut fiintele acele cu sfaturi era pentru ca o vroiam si vedeam ca are nevoie, gandeam si inca gandesc ca daca eu nu am avut pe nimeni sa ma invete ce e bine si rau...eu de ce sa nu o fac. Ce ma costa? La urma urmei stiam ca de multe ori vorbeam singura, dar pentru mine era important ca am avertizat si am incercat sa ajut.

Nu vreau recunostinta ci acel minim respect pe care cred ca e frumos sa'l avem noi oamenii.

Eu de spus am spus mereu in fata, aveam intrebari cu riscul de a parea impertinenta le'am pus, pentru ca nu vroiam sa fiu falsa.

Eu nu am fost acea care spunea lucruri urate despre acea persoana si apoi o pupam in bot, nu'mi plac jocurile cu ideea clara: Pupa'l in bot si papa'i tot. Mi se pare ridicol si josnic.

Atunci trebuia sa imi pun intrebarea: Oare cu mine nu face la fel?

Aceasi persoana imi spunea: Nu'i mai spune ce ai pe suflet lu X ca e parsiva si falsa, iar a doua zi era gurita in gurita cu ea.

Oare cu ce drept imi pui la indoiala decizia de a numai vrea sa locuiesc cu tine si acea persoana, daca tu o tratezi asa pe ea, eu de ce nu as avea frica ca eu sunt la fel tratata pe la spate?

Ca eram satula de certurile dintre ele doua, cand veneam de la munca si le auzeam din lift cum se jigneau si balacareau. Lucrurile astea se uita? Cine era acolo sa asculte pe fiecare in parte si sa calmeze lucrurile?

 Eram obosita psihic de lucrurile acestea, ma saturasem de oamenii care azi se cearta si maine se iubesc.

Pai cum poti jigni mai in halul ala si apoi sa imi reprosezi mie ca nu am incredere in acea persoana?

Eu incredere am avut, am dat o sansa...a ratat'o, de atunci nu am mai incercat.

Stiu ca ai sa citesti, stiu ca ai sa incepi sa spui lucruri care tu daca iti asculti constiinta vei stii totodata ca nu e adevarat.

Nu sunt eu aceea care a jignit in tot acest raport de 3 la care ma refer, am fost intodeauna sincera cu riscul de a parea rea. Nu m'a interesat ca sunt privita asa, pentru ca am preferat si o sa prefer sinceritatea. 

Si da, draga mea prietena o sa vina ziua de care fugi, pentru ca ma simt datoare sa'i spun fetei ceea ce gandesti tu cu adevarat, pentru ca nu ai fost corecta si ai mintit.

Nu ma intereseaza ce faci si cum procedezi cu viata ta in continuare, dar minciuna are picioare scurte :)

Dragostea nu a existat decat dintr'o singura parte, iti spun doar atat:sora.

Oamenii vor sa fie placuti si acceptati cu orice pret, oamenii cand sunt singuri se agata de oricine care le apare in cale fara sa'i intereseze ca nu au puncte in comun.

Oamenii iti tolereaza ideile cat timp le vine bine, cand incepe sa'i deranjeze sinceritatea nu au curaj sa ti'o spuna in mod direct, se ascund ca struti.

N'am suportat, nu suport si nu voi suporta oamenii lasi.

Sa traiti in lumea voastra, dar pe a mea nu o invadati, stiti ce bine traiesc cu putini oamenii reali pe care da ii pot numi prieteni in adevaratul sens a'l cuvantului, pentru ca nu le este teama sa spuna ce gandesc si daca gresesc tind sa cred ca ma vor corect imediat.

Nu iertati o "greseala" pentru ca intodeauna vine alta mai dureroasa.

Mergi inainte si calca in picioare oamenii care te ranesc cu buna intentie.

Peace and love!

Respect?

Buna ziua?

Care mai sunt formele de salut "la moda" acum?

Nu vreau sa vorbesc despre asta, ci de respectul intr-o relatie de orice tip, dar mai ales respectul intr-o relatie de cuplu.

Nu pretind ca as fi experta, imi expun doar punctul de vedere....spun exact cum vad eu lucrurile.

Ma intorceam zilele trecute de la mare, eram cu mama si o prietena...stateam linistita in "fundul" autobuzului...ca na astea sunt locurile prinse (ne numeam norocoase, pentru ca era super aglomerat autobuzul), eram vai de muma mea, cu ganduri si planuri in mintea mea complicata...incercam sa par cu picioarele pe pamant, desi c-am vroiam sa zbor pana in Romania si sa nu ma mai intorc.

La un moment dat simteam ca cineva ma priveste, am zis ca sunt eu aiurita si mi-am continuat visul.

Mi-am dat seama mai tarziu, ca nu mi se pare si am coborat cu picioarele pe pamant dezamagita de ceea ce vad...era un baiat cu iubita langa el, si totusi nu-si putea ochii de la mine, ma simteam nu prost ci dezamagita si ma puneam in locul acelei fete care se agita sa-i atraga atentia razand si sarutandu-l.

Ma simteam penibil pentru ea, nu pentru mine...eu eram la locul meu, ma simteam umilita de situatie desi nu faceam nimic la nelocul sau.

La un moment dat prietena mamei ii spune:

-Baiatul nu-si mai ia ochii de la fata ta.

Zambesc si-i spun:

-Toti vad, doar ea nu vede saraca.

Mi-e mila de ea, ca se vedea clar ca il placea, sau poate il iubeste...si e clar ca el nu vede la fel lucrurile.

Poate altadata nu va fi una ca mine, va fi una care va flirtra cu el, va incepe sa intre in jocul sau de macho man care nu apreciaza ce are langa dansul.

Trebuie sa fii nebuna, tu ca fata sa accepti un baiat care trateaza in maniera asta iubita. Eu m-as gandi ca 100%  la un moment dat voi juca eu rolul prietenei care nu vede ca iubitelul scump si drag nu-si poate lua ochii de la o fata.

Cred din tot sufletul ca daca incepi o relatie nu trebuie sa mai ochii pentru altcineva, nu cred ca cineva care are intentii serioase timp de 20 de minute sorbeste din priviri o fata oarecare. 

E plina lumea de tot felul de tentatii, dar nu exista imposibilul.

Daca iubesti sau placi pe cineva inseamna ca ai motive, nu doar pentru ca are sani sau fund mare. Alea sunt doar de decor la un moment dat.

Respectul e esential in orice tip de relatie.

 Eu sunt de 3 luni fara iubitul meu, ce ar insemna sa accept orice tentatie care imi iese in cale? Sa arunc la gunoi omul cu care am construit ceva frumos? Doar pentru ca am conversatii lungi cu varii persoane, cu care am puncte de vedere in comun, placeri comune.

Nu ma consider frumusetea pamantului, nu sunt plina de mine...sunt doar draguta uneori :)) da, am momente cand as vrea sa am una sau alta, dar absolut mereu imi trece, pentru ca trebuie sa fiu multumita ca nu am alte probleme grave.

 Si inca ceva, acele fete care cred cu tarie ca isi gasesc marea dragoste sau baitul visurilor in club ar trebui sa coboare cu picioarele pe pamant, baietasul care va vrajeste cu intentiile sale serioase poate sa aiba iubita care il asteapta in pat adormita.

Si acum ma amuza imaginea unui gagiu care seara era in calduri cautand sa agate, si duminica era cu iubita la Biserica. Amuzant e ca iubitica nu aducea nici macar cu un detaliu la ce gagici incerca el sa agate ( blonde, brunete cu fuste si decolteuri de vis).

E grele rau.

Oare?

Hello,

I’m bored…tocmai am terminat toate sezoanele serialului How I met your mother.

Incepusem o amicitie cu un baiat de aici…dar trece prin niste chestii nasoale si nu vreau sa-l bat la cap prea mult, incerc sa fiu un pic mai rezervata. Stresul in momente de criza se accentueaza daca ai persoane care insista sa i te confesezi, sa zici ca tu nu esti ca altii…si de ce sa nu recunosc : uneori avem nevoie de toata papardeala asta. Avem nevoie sa fim asigurati ca suntem iubiti, doriti si ca acele persoane sunt acolo orice s-ar intampla.

Numai ca nu trebuie sa promitem cand suntem fericiti alaturi de acele persoane…pentru ca atunci entuziasmul si endomorfina isi spun cuvantul.

Am citit in mai multe articole ca ne indragostim mai mult dupa saruturi prelungite si dupa ce facem dragoste.

Dar va zic un secret: nu orice sarut lung e cel care te face sa te indragostesti, uneori persoana e un esec total in arta sarutului si speri ca daca sarutul dureaza mult, se prinde ca sarutul nu e = bagarea limbii in gura si atat.

Si nu trebuie sa ajungi sa faci dragoste ca apoi dupa ce se termina (partida de sex, nu dragoste…pentru ca “inca nu ati descoperit ca va iubiti”:)) gata va iubiti…asta ar insemna ca atunci cand suntem singuri (cuc) , ar insemna sa urmarim, agasam si prindem urmatoarea prada de care sa ne indragostim?

Il aruncam in pat si let the magic begins?

Wtf…nu cred! Cred in magie, emotia primei intalniri, sa te ia in brate si sa nu mai vrei sa-I dai drumul…sa iti fie teama ca iti va da drumul (pentru ca tie inca iti este teama sa incepi ceva nou pentru ca ti-e frica sa fii iarasi ranita), dar el sa nu-ti dea drumul.

Acea imbratisare te convinge sa-ti dai o sansa, o sansa ca magia sa se intample.

Sa mergeti pe strada, tu sa aberezi incontinuu …sperand ca personalitatea ta nu-l va speria…sperand ca il va speria doar refuzul.

Sa-I prezinti orasul cica….si cu ce sa incepi?

Habar n-ai!

Si incepi sa trancani si sa speri totodata ca nu e vreun nebun, ca totusi il duci prin locuri intunecate la o ora in care lumea nu se plimba, ca totusi e toamna tarzie si unii prefera caldura in loc sa caute dragostea.

Doi straini…doi straini care gandesc problema …problema insemnand persoana din dreapta, respectiv stanga.

Tu te gandesti ce sa mai spui, el cine stie la ce se gandeste, dar inca mai speri sa nu se sperie de personalitatea ta.

Continuati plimbarea…strazi , stradute…locul preferat al tau, cartierul care iti aduce mereu cate o amintire. Vrei sa faca parte din peisajul imaginatiei tale, pentru a avea un loc in viata ta. Vrei sa-ti aduci aminte de seara asta, cum tu si el va plimbati prin locul fericirii si nefericirii tale, unde ai plans si ras, unde ai reusit sa construiesti persoana cu care vorbeste el acum.

Hmmm….plimbare…acum trecem exact prin locul in care peste cateva luni iti recunoaste ca vroia sa te sarute prima data…dupa toata trancaneala aia a ta…da vroia sa te sarute.

Tu…inca te gandesti ce se intampla in mintea sa….si acum o faci, numai ca acum iti intrebi iubitul si el iti raspunde ca faci parte din lumea lui imaginara, si-ti bucura inima, dar te preocupa cand iti spune ca e mult frumos dar si chestii ametite pe care nici el nu le intelege uneori, dar tu inca speri ca odata si odata el iti va spune si tu vei intelege toata lumea sa.

Continuati sa vorbiti…sa va plimbati si sa simtiti inimile ciudat.

Parca nu vroiai sa se termine seara, dar totodata abia asteptai sa te bagi in pat ca sa rememorezi lucrurile.

Din pacate esti obosita…picioarele iti cedeaza, maine mergi la munca  si e mai bine sa mergi acasa acum pana sa se termine magia.

Si va spuneti la revedere…si tu iar aberezi si parca te sperie modul ciudat in care te priveste, si el iar peste cateva luni iti spune ca vroia sa te sarute dar ii era teama. Asa ca vati despartiti ciudat aberand despre luna si gluma care doar tu o stiai. Aaa era sa uit vati spus bancuri si tie iti era prea rusine sa zici un banc asa ca ai dat angajamentul prietenei tale, dar nici ea nu vroia sa-l spuna pentru ca nu si-l aducea aminte corect, asa ca l-ai spus si a ras, dar nu din simpatie ca tu l-ai avertizat deja ca nu vrei sa rada daca nu ai fost amuzanta.

Si uite asa mai stie o poanta dea ta…va intelege gluma cu : da de ce plangi? Si va intra in joc.

Asa incepe ceva frumos care duce la dragoste…nu prima partida de sex care sa fim seriosi nici macar nu stii mare lucru despre acea persoana dar pretindeti ca va iubiti, iubesti o persoana cand o cunosti si o accepti asa cum este, cand treci peste orgoliu si incapatanare, pentru ca astea doua se definesc clar TEAMA, doar orbii nu vad asta. TEAMA  de a suferi din nou, de a simti rana cum sangereaza fara sa poti face ceva, pentru ca nu exista pansament pentru asa ceva.

Iubeste prima data persoana si apoi trupul sau…nu poti iubi trupul complet si apoi sa pretinzi ca dragostea e pe primul loc, cand va va intreba cineva cum vati cunoscut oare veti inventa sau veti spune poveste voastra adevarata?

Emotiile descrise mai sus…sunt si vor ramane in inimile indragostitilor…din cand in cand vor rememora totul…pentru asi aduce aminte ce sentimente au avut atunci la prima data…intalnire J

Cand iubesti totul ti se pare perfect, te daruiesti complet pentru ca nimic nu e perfect daca nu contine toate ingredientele.

Povestea mea sau povestea ei…povestea indragostitei care a trecut prin  teama, disperare, sentimente contradictorii si momente in care vroia sa fuga si sa nu iubeasca pentru ca e fragila orice persoana cand iubeste.

Iubire = sa te daruiesti cuiva, semnificand sansa de a te distruge, dar sa nu o faca.

Back

Ce fac si cum fac ...ajung mereu sa raspund la intrebari fara raspuns. Ma izbesc mereu de intrebari care uneori nici prin gand nu'mi treceu intr'o alta perioada din viata mea. Poate eram mai superficiala, sau poate nu vroiam sa pun intrebari la care stiam ca nu am raspunsuri precise.

Sunt intr'o perioada in care prieteni nu stiu daca au existat intr'adevar, cu mici exceptii clar...pentru ca o singura persoana a ramas constanta in comportament a fost si sper sa ramana baiatul care e de vreo 3 ani alaturi de mine ascultandu-ma si tragandu-ma de jos cand numai pot.

M-a dat peste cap un pic certurile cu acea prietena , m-a dezamagit, am dezamagit-o si  prin comportamentul meu m-am dezamagit pe mine.

De ce? Pentru ca am insistat iar si iar sa vorbim si sa ne rezolvam problemele. Si am dat explicatii cand nu trebuia decat sa plec, lasand astfel lucrurile fara sa-mi fac nervi si zile negre.

Mi-am incalcat propriile reguli si principii, de ce si pentru cine? Nu am raspuns, nu mai cred ca a meritat.

Da, ii multumesc pentru momentele in care ne-am distrat, iesit impreuna, cand am plans impreuna pentru ca una dintre noi suferea. Dar nu-i iert lasitatea. Nu este acea persoana descrisa de ea insusi si nu cred ca va fi vreodata.

 Sincer genul acesta de persoane sunt de evitat...tace in loc sa discute ceea ce o deranjeaza si apoi te trezesti cu reprosuri de ramai masca. E fix persoana pe care nu am vrut-o si nu o vreau niciodata.

In plus te lasa "planta" cu toata prietenia care va leaga...gaseste motive mereu, am observat ca asa a facut cu toate persoanele din viata ei, a recunoscut-o si ea. Pentru ce te bagi in viata unui om, daca atunci cand apar probleme iti iei jucariile si pleci?

Sunt cateva intrebari la care cu siguranta nu o sa am niciodata raspuns, si sincer prefer sa tin la distanta aceasta persoana, nu merita sa stea in viata mea si sa plece cand vrea ea.

Nu e normal! E absurd sa spui te iubesc s.m.d si cand nu vreau ceea ce vrei tu iti iei jucariile si pleci. E anormal si copilaresc.

Genul acesta de om iti distruge fericirea si merge mai departe fara sa se uite in spate.

Va spun sincer ca nu va doresc sa va spuna nimeni niciodata "de azi suntem straini" pentru ca esti egoista si nu vrei sa stai in acelasi apartament cu o fata cu care se cearta o data la saptamana asa zisa prietena a ta. Sa vii obosit de la munca, sa stai sa asculti prietena si "dusmanca" ei, pentru a face pace intre ele. Ca mai aveau un pic si se bateau, ca urlau una la alta, ca nu se placeau , ca nu aveau cica nimic in comun si se criticau reciproc, iar acum sa afli ca iubitica ta prietena renunta la prietenia voastra pentru aia cu care ii era rusine sa iese in oras.

Am zis ca eu sunt cea mai nebuna pe care o cunosc, dar sunt altii mai mari ca mine.

Oamenii care n-au cuvant si poarta o masca care la un moment dat devine grea si o dau jos. Si o dau cand te astepti mai putin.

E dureros.