Am ajuns cu greu la aceasta idee/concluzie, spun greu pentru ca a fost nevoie de o suferinta mare dupa o despartire si dupa alte incercari de a avea o relatie (cu oameni care pentru mine vor continua sa fie intr-o mica masura importanti, pentru ca respect orice relatie scurta sau lunga), relatii care mi-au schimbat modul de a privi pe cel care a fost iubit de mine ( ma refer la relatia lunga). Sunt relatii din care am invatat, am simtit si am iubit, nu le consider greseli doar pentru ca au durat o luna sau un an!
Il priveam in mai multe moduri, ca iubit, tata, mama, prieten si frate.
Evitam sa-mi apropii vreun om de suflet pentru ca nu vroiam sa fiu ranita, il aveam pe el si eu in inocenta mea, credeam ca nu va trada niciodata relatia imperfect de perfecta ce o avea cu mine, El nu putea sa ma raneasca dupa atatia ani in care am impartasit lucruri bune si mai putin bune. Dupa ce ne-am despartit mi-am dat seama ca n-am stiut decat o mica parte din ceea ce semnifica el ca om si el habar n-avea ce sentimente i-am purtat, si nu spun ca eu am fost aia care l-am iubit mai mult, cred si acum ca dintre noi doi, el a fost care s-a "sacrificat" pentru relatia asta, a luptat contra mea cand nu gaseam motive sa fiu cu el desi ma simteam iubita, imi parea prea mare sacrificiul de a nu primi acordul parintilor in ceea ce priveste relatia, si de a primi mereu piedici. Detalii.
M-a iubit, l-am iubit, dar ne lipsea comunicarea, am fost prea copii cand ne-am cunoscut si n-am stiut sa imbinam dragostea cu frumusetea comunicarii, ajunsesem sa vorbim mai putin si sa facem ce fac majoritatea cuplurilor "vechi", sa ne bazam mai mult decat trebuie pe "puterea anilor".
E doar iluzie, din care am invatat ca oamenii nu trebuie sa le cream impresia ca ne-au cucerit o data si bine.
Spuneam mai sus ca oamenii sunt fiinte care intr-un fel sau altul, intr-o perioada de timp sau alta, se plafoneaza dupa ce au inceput relatia cu tine, nu considera ca este firesc sa continue cu mici surprize, sa se ingrijeasca la fel de mult sau mai ales sa contine sa vorbeasc, sa impartaseasca bucuriile si nemultumirile.
Trebuie sa muncesti continuu la relatia cu partenerul tau, e ca si cum ti-ai construi o ca casa de la A la Z, iar dupa ce ai incheiat finisajele si te-ai mutat in ea, incetezi sa vezi ca sta un tablou stramb, baia are egrasie, bucataria e plina de furnici, dar continui sa nu faci nimic si sa locuiesti acolo fara a face nimic, astepti frumos si ai pretentia ca partenerul tau sa indeparteze toate chestiile acestea fara ca tu sa faci ceva. Este o munca de echipa! Trebuie sa munciti mereu la relatia voastra, impreuna, pentru ca impreuna ati pornit la un drum si ati avut suficiente motive sa o faceti,
Sa nu fim ipocriti si sa recunoastem ca atat tu cat si ea, erati curtati/doriti de alte persoane, dar v-ati ales unul pe altul. Aduceti-va mereu aminte motivele, de primul sarut, prima plimbare, chiar si de prima cearta, pentru ca dupa prima cearta iti dai seama ce mult inseamna acel om de iti consumi energia si timpul pentru a discuta in contradictoriu si mai ales pentru a te supara..
Poate pare nefiresc pentru multi dintre voi, dar pentru mine supararea nu apare in orice tip de relatie cu oamenii, cel mai des sunt deranjata de un anumit comportament sau gest, dar suparata sunt doar pe oamenii in care am investit sentimente, incredere si timp.
Nu consider ca merita fiecare om de pe pamant sa investesti in ei sentimente, sunt multe persoane care nu mi-au transmis nimic bun atunci cand m-am apropiat de ei in afara de disconfort sufletesc, sunt acei oameni care sunt rai gratuit, traiesc pentru a barfi si a nesocoti calitatea umana.
Revenind la relatii, sa nu va uitati iubirea, tu femeie, eu am invatat ca barbati au aceiasi nevoie de a se simti iubiti, alintati de partenera, deci nu te simti atat de indreptatita sa primesti tot tu si numai tu, ci invata sa mai si oferi fara sa astepti ceva la schimb, egoismul nu este ok intr-o relatie. E ca si cum ai face dragoste cu partenerul intr-un singur mod, el daruind tot, iar tu stai ca o statuie egipteana, pentru ca printesa trebuie sa primeasca tot si el oricum simte placere. Draga mea, vin cu o intreabare, de ce sa nu simta si el la fel de mult ca tine ca este iubit?! scrie undeva ca nu trebuiesc depasiti anumiti parametri? Sau inca suntem in Antichitate, atunci cand femeile erau educate sa fie frigide, in perioada aceea sexul era folosit de femei pentru a tine un barbat, dar nu prin prea multa placere oferita, ci prin intermediul copiilor conceputi.
Sunt "n" exemple ce imi trec prin materia cenusie, dar sper ca m-am facut cat de cat inteleasa, nu vreau sa dau in cuplurile care pretind ca sunt fericite, ci vreau sa deschid ochii celor care se plafoneaza, atat femei cat si barbati, sintagma relatie= nu trebuie sa continui sa surprinzi placut partenerul, bla bla; nu= am pus mana pe el/ea gata pot sta linistit/a ca ma iubeste si nu pleaca nicaieri.
Nu e secret ca scriu ceea ce cred, simt sau am simtit, nu scriu ceea ce "merge" sau este in "trend", scriu ceeea ce am simtit pe propria piele, si daca pot da sfaturi o fac pentru a intelege altii ca un sfat oferit la timpul lui poate salva o relatie de iubire sau prietenie.
P.S: Vreau sa cred ca ati inteles ce vreau sa transmit si ca veti fi mai atenti la cel de langa voi, pentru ca daca voi nu-l apreciati la adevarata valoare maine s-ar putea sa nu mai fie :)
Succes!
Si el vrea asta! ;)