despre ce?

Fara motiv, fara nici un motiv trebuie sa iubesti si sa fie natural sa iubesti pe cineva...nu cred ca se simte iubirea pentru un motiv anume, ci m-ai degraba pentru ca tu vibrezi in prezenta celuilalt...
Am simtit-o eu, si au simtit-o alti.
Si o cred, pentru ca m-ai stiu cel putin o persoana ce am simtit eu...si o simt la timpul prezent. Este o chimie ce nu o intelegi pana ce  nu o traiesti.
Nu pot explica foarte bine ce senzatie frumoasa ai atunci cand te ia de mana. Si simti, ca va stiti, de dinainte, si nu vrei sa-ti dea drumul, si nu prea pricepi de ce.

Stiu, am mai scris despre iubire, am mai scris ipotetic, am izolat adevarul de aberatii, poate exagerari sunt pentru unii, si pentru alti nu este nevoie de explicatii "extra".
Concluzia, trebuie sa o tragem fiecare, in functie de ce traieste el/ea; nu-mi doresc sa fiti "critici", pentru ca ar fi o tampenie suprema, avem o perceptie subiectiva a propriei vieti...ce sa mai zicem de-a altora, despre care nu ar trebui sa nu permitem sa "credem" ca stim prea multe.
Nu cred, si nu vreau sa stiu cum imi vede cineva di exterior iubirea, pentru ca habar n-aveti voi, aia ce criticati, ce-cum-cat-de ce-cand simt eu sau alti ce devin subiect de dezbatut, traiti-va viata.
PS: Nu cred in iubire declarativa, deci nu scriu ca sa stie iubitul ca il iubesc, el simte in primul rand.

La intebarile voastre...raspund mai greu, pentru ca nu prea intru... imi cer scuzele de rigoare. Dar, va pup...si uitati de "intarziere" :D
Succesuri va doresc, si cat mai putin stres posibil. Nighty night.