Prezentul

Aloha,

Cum sunteți?

Eu bine.

Stiu este sec acest raspuns, pe mine una, ma deranjează lipsa suflului, lipsa sinceritatii în arta dialogului...suntem atât de misteriosi...parca ne temem prea mult de ceea ce simțim.

Uitam sa ne permitem "sa fim noi", să ne lăsăm în plata sentimentelor...sa fim oameni la urma urmei.
Mă lupt cu mine sa fiu cum vrea sufletul meu sa fie...astăzi tristă...clar cu motive...maine împăcată și resemnată...vad lumea cu alti ochi.
Si imi place ca cel de langa mine ma acceptă si imi înțelege stările cât poate el mai bine.

Contează foarte mult ca cel de langa tine sa te lase sa fii tu însuți, să nu te oblige sa simți cum simte el daca în tine sufletul plânge.

Nu am vrut să m-ai scriu, nu pentru ca nu as fi avut ce, sau nu mi s-ar fi întâmplat nimic extraordinar .

2017 a fost cel mai urat si cel mai frumos an din viata mea ca ființă umană și mai ales ca femeie.

Am aflat ce inseamna sa iti pierzi un părinte si sa înveți să respiri din nou.
Să înțelegi că moartea inseamna mai mult decat putem noi înțelege.
Ca nu ne raman decat regretele sau resemnarea .

Am simțit cu toți porii durerea, si nimic nu a reușit să mă oprească din a continua...imi spuneam zilnic ca numai pot.

Si Da, o durere ca aceasta nu poate fi cuprinsă în cuvinte.

Puțini au fost aceia ce au știut ce a fost în sufletul meu.
Soțul meu este singurul căruia i-am permis sa imi fie alături, pentru ca doar el a înțeles drama din sufletul meu, si ii voi fi recunoscătoare veșnic.  M-a convins si mai mult ca el este un om pe care ma pot baza, lângă care pot construi.

Să știți că durerea nu dispare, apare doar resemnarea.

Un preot a spus așa: " Oamenii ce mor, sunt doar obosiți , si se duc mai devreme la culcare."
Pentru acei puțini oameni care  imi cunosc sufletul, le sunt veșnic recunoscătoare.
Pe unii i-am avut alaturi la nuntă, pentru ca da...moartea părintelui s-a întâmplat cu 3 luni inainte sa fiu mireasă...si a fost frumos, dar crunt...am fost concentrată sa nu plâng lipsa părintelui de la ziua cea mare, pentru ca m-am simțit trădată, părăsită...dar l-am rugat sa-mi de-a putere si sa fie Bine.

Si a fost...si de atunci cred ca am un înger ce mă protejează si ma iubeste pana sus la cer.

Oameni buni, credeți-mă cand va spun...se schimba ceva in voi...cand pierzi un om drag, cand il vezi ca pleaca fizic...apreciati ce aveti acum.  Nu sunt nimeni pentru a-mi permite să vă dau sfaturi, încercați macar sa iertati oamenii ce v-au gresit cât sunt fizic aici...pe mine asta m-a salvat din ghearele durerii...avusesem o discuție cu câteva zile în care ne-am iertat reciproc.

Am simțit cu toată ființa mea ca se duce...nu stiu cum sa explic....
M-ai bine nu o fac...prea multe explicații strica amintirile uneori.

În anul 2017 am pierdut oameni buni, am câștigat câțiva oameni buni, zic eu, sper sa fie pentru totdeauna.

Dacă este ceva ce mă bucură cel mai mult, este căsuța noastră, cuibusorul unde abia asteptam amândoi sa ajungem.
Sunt bucuroasă că avem casă pe pământ, ne putem bucura de aer curat si liniște.

Va îmbrățișez dragilor!