Clipe

Viata este prețioasă si fragilă.

Prețioasă pentru ca începi să realizezi cat de multe vrei sa faci abia atunci când pierzi oamenii dragi si fragilă pentru ca oricând putem sa o vedem distrusă.

Nu stiu cati stiu ce înseamnă sa iti pierzi un părinte,  un frate sau un prieten.
Un părinte mi-am pierdut pentru ca asa fost scris cu 3 luni înaintea nunții, atunci am realizat ce mult înseamnă sa spui ce simți la momentul potrivit, să te împaci cu fiecare om si sa nu tii dușmănie.  Treci mai usor peste o pierdere daca v-ați spus ce trebuia, sa ierți pe cineva înseamnă sa te ierți pe tine și să îți dai sansa de a trăi liber. Dușmănia,  ranchiunea sunt de fapt pedepse pentru tine și nu pentru cel ce presupune ca ti-a greșit. Nu poti sa trăiești viata daca trăiești în trecut.

Inainte sa moară am simțit,  stiam, subconștientul meu m-a avertizat, în general stiu ce se va întâmpla inca dinainte, am un fel de premoniții,  nu stiu cum sa le spun. L-am pupat si îmbrățișat și am mers la somn, a doua zi dimineață el nu mai era, rămăsese doar trupul....Sufletul s-a dus acolo unde hotărăște Dumnezeu. Nu stiu daca ati fost vreodată intr-o stare mecanică,  trebuie sa faca asta si nu imi pot permite să zabovezc! Asa imi spuneam, si asa a inceput alergătură mea, sa organizăm o înmormântare cu tot ce presupune ea. Eu care eram îngrozită de Magazinele cu sicrie s.m.d intram acolo de parca era vorba despre cel mai la moda magazin de bijuterii. Pentru ca da, oamenii merita o ceremonie frumoasă, un la revedere decent si merituos.

Soțul meu, pe atunci logodnicul si prietenul meu de nădejde nu s-a dat în lături,  a suportat cu stoicism o femeie îndurerată și crizata. Pentru ca da, omul nu este facut si programat sa fie pregătit pentru ceea ce simți cand moare părintele.

A fost cruntă experiența.  Va sfătuiesc să  vă iubiți părinți și să vorbiți cu ei, sa fiti atenti la ce vă spun, pentru ca s-ar putea sa fie ultima conversație.  Si o sa va doară multă daca este o conversație seacă si scurtă.

Cu părintele meu am vorbit la telefon cu 3 zile inainte sa se întâmple tot ce mi-am dorit să aud de la el o viață întreagă,  și ne-am iertat reciproc greșelile pentru a putea sa închidem un capitol trist. Am fost dupa mult timp tata si fiică. M-a așteptat pentru a se duce liniștit pentru ca stia ca nu lași fi iertat niciodata daca pleca fara sa-l văd.

Este undeva bine, si sigur este alături de mine, pentru ca mi-a dat putere sa am o nunta cum mi-am dorit cu oamenii frumoși și dragi.

A fost crunt ca nu a fost acolo, si or sa mai fie momente cand o sa imi fie ciuda ca ma lipsește de cuvantul "tata" si nu o sa pot sa ii prezint pe viitori mei copii,  si ei nu o sa aiba un bunic carora sa le faca nazbatai.
Dar, o sa fiu bucuroasă sa le povestesc despre copilăria mea cu el, si cum eram eu băiețelul lui tata, si ei o sa rada si eu o sa retraiesc momentele memorabile.

Strangeti-vă în brațe părinții,  frați,  prietenii și iubiți-i acum, nu țineți minte momentele neplăcute,  faceți amintiri frumoase si memorabile.