Cine stie?

Azi nu sunt trista ...
Azi am motive sa ma gandesc...
Azi am motive sa ma iubesc...
Motive sa traiesc.

Mereu spun ca nimeni nu ma cunoaste, ca nu stie ce gandesc eu cu adevarat... nu pentru ca eu nu as vrea asta...ci pentru ca daca ma deschid cu adevarat in fata unui om ajung sa am o mare dezamagire, ajung sa observ ca omu' caruia eu i-am spus durerea si i-am aratat adevarata mea fata (de om trist si nu mereu vesel si dispus sa zambeasca fals), ajunge sa fuga. Si nu fuge de mine, fuge de adevar, fuge de propria sa persoana...pentru ca da! sunt un om sincer, iar in momentul in care vad ca minti, furi, inseli, s.m.d iti spun in fata!pentru ca daca eu am incredere in tine sa-mi spun bucuriile si nefericirea, astept sa am parte de om la fel de onest, care nu inseala s.m.d. Poate gresesc ca ajung sa cred pe cuvant un om, ca omul ala ma iubeste cu tot cu defectele mele...care nu-s putine. Sunt constienta ca am defecte, mi le asum si incerc atunci cand pot sa ma corectez. Stiu ca uneori sunt prea dificila si cer "prea multe".

Dar eu iubesc omul de langa mine si vreau sa cred ca acei putini oamenii care sunt alaturi de mine ma iubesc asa cum sunt eu si ma accepta fara sa incerce sa ma schimbe, pentru ca da ... ma vor distruge daca vor incerca sa ma schimbe, imi vor distruge zambetul fals si eu altfel nu stiu sa zambesc!

Iubeste-ma asa cum sunt eu si eu te voi iubi mereu asa cum ai sa apari in ochii mei: mereu perfect/a ca sa fii iubit/a.

http://www.youtube.com/watch?v=r_8ydghbGSg&feature=player_embedded