Motive

Si mi-am gasit motive sau un motiv sa uit, poate am facut o alegere eronata...poate am sa dau vina in mare parte pe situatia din care nu mai reuseam sa ies.O sa regret sau nu, o sa vad. Sper sa nu fac prostia sa ma implic mai mult decat o fac, o sa-mi interzic si sa ma tin departe de ceea ce ar fi extrem de tentant.

O sa tin departe de ochii lumii povestea asta, nu pentru ca mi-ar fi teama sa zic despre ce e vorba, ci pentru ca e mai bine asa. Solutia mea nu e cea mai buna asta mi-e clar, dar e cea mai ok pentru mine acum...timp de cateva saptamanii am incercat sa-mi impun anumite chestii, nu am reusit sau nu am putut/cum ar spune o persoana care mi-a devenit antipatica, nu am vrut! Ete ca nu-s robot draga si daca nu vreau, nu ma poti obliga si nu o sa-mi impun ceva doar pentru ca vrei dumneata. Viseaza in continuare!

Solutia mea reuseste sa ma distraga,sa ma traga la suprafata si chiar sa nu-mi mai pese de ceea ce ar spune X sau Y, pentru ca daca pana sa ajung aici nu i-a pasat de acum cred ca indiferenta ar fi la cote maxime! Si da nu mai dau doi banii pe ce zice sau gandeste lumea, a-s vrea din toata inima sa nu simta nimeni ce am simtit eu, sa nu treaca a doua oara prin iad si de ce ?pentru ca a crezut, pentru ca a gresit in decizii si modalitatea de a arata cuiva ca il apreciaza, am gresit si platesc cu varf si indesat, o sa-mi platesc datoria.

Inainte imi pasa prea mult cat de tare ii afecteaza pe cei din jurul meu deciziile mele, gandeam cu inima, si acum o fac...dar ma gandesc mai mult la bucatile care acum sufera o incercare sper reusita de lipire, dezamagirea o sa ramana, promisiunile, mesajele si tot ce am trait impreuna o sa fie mereu acolo. Nu uit,nu urasc si nici nu doresc raul...nu e vina nimanui ca nu-s capabila de iubire la fel ca altii, am o modalitate aparte...poate ca si-au pus amprenta foarte tare si ultimii doi ani din viata mea...m-au schimbat mult, dar am ramas constanta in sentimente.Nu am uitat niciodata sa strang in brate cu toata puterea mea si sa apreciez fiecare minut dintr-un weekend de leneveala.

Mereu o sa ma intreb daca ceea ce am trait a fost adevarat? Daca se poate cumpara timp ca sa vad ceva de acum 3ani?! O simpla curiozitate. As vrea sa privesc pe cineva in ochii si sa m-i sa spuna anumite chiestii, dar ce mai conteaza?! O sa am candva ocazia sa inteleg cat de nefericit am putut sa fac pe cineva...ma bucur ca am iesit din viata acelei persoane, nu vreau sa fiu cauza nimanui de tristete, sa stiu ca cineva traieste clipe grele cu mine, mie nu m-i s-au parut,dar na...omul poate sa disimuleze foarte bine. 

Long story...am scris mult...nu stiu ce-mi veni...poate pentru ca am atatea intrebari fara raspuns, poate ca simt ca o sa plece cineva departe si o sa fie singur, si o sa ma gandesc mereu daca a mancat, dormit si daca e bine! Aici cand e stiu ca e fericit, acolo s-ar putea sa nu fie si asta imi provoaca o stare aiurea, parca mi-ar pleca copilul. Sa ai grija de tine si poate peste cateva luni sau ani ai sa privesti in urma cu drag si nu cu regret...

O zi frumoasa! Pupici...