10 noiembrie 2011

Cioburi de tristete

Ador aceasta poezie:
adun din mine cioburi de tristeţe

şi le cobor în dor pe serpentină,


în timp şi spaţiu trebuie să-nveţe


în neguri să descopere lumină.




suflet stingher- un trandafir cu spini


ce-a îmbobocit în ploaie şi speranţă,


tânjeşte azi împovărat de vini


verdictul aşteptându-l la instanţă.



nu ştiu să caut mâinele din ieri


şi azi simt cum mă arde şi dispare,


mă-nvălui în perdele de tăceri


şi-n amintiri trecute în uitare.




icoana e cu ruga mea pe buze


şi o urmez surprinsă pe poteci,


la întrebările care rămân confuze


răspunsul îl găseşti de te apleci.

Cioburi de tristeţe




 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu