Ma simt c-am vinovata, nu am mai scris de mult timp. Nu am mai scris din suflet (ca sa ma intelegeti), chestii banale am continuat sa scriu, mai rar, dar am scris.
Ma intreba cineva ce mai fac...fac bine, un pic dezamagita de o "prietena"...dar supravetuiesc, am pierdut anul trecut o persoana care pentru sufletul meu era ca un frate. Nu l-am inlocuit din acel punct de vedere, nu cred ca oamenii pot fi inlocuiti in niciun fel. Oamenii sunt speciali, fiecare e special doar pentru ca e el. Poate sunt oamenii care nu sunt de aceiasi parere cu mine, nu le neg "credinta" idei, ci doar ii rog sa gandeasca un pic mai profund si mai putin subiectiv.
Oamenii...cred ca pentru mine o sa ramana mereu un mister, nu o sa-i inteleg niciodata.
Vreau sa va spun ceva si va spun acum, pentru ca mai tarziu sigur uit, am fost luni in Back Door, e fata in fata cu Universitatea "Petre Andrei", tot ce vreau sa va spun e ca am ascultat jazz live, a fost o ora ( atat am stat eu, a doua zi facultate), o ora minunata, la un moment dat baietii au fost acompaniati si de o voce minunata...ce sa mai am fost impresionata. Merita sa mergeti! Acolo e un cappuccino foarte bun, pentru cei interesati :)) (adica eu).
Am plecat de acolo cu o stare de spirit buna, ca am petrecut cateva minute intr-un mediu care ma atrage ca un magnet. Imi place sa ascult muzica live, sa simt bass-ul si sa vad corzile de la chitara cum dau tot ce e mai bun ca sa nu-si dezamageasca camaradul.
Curand o sa mai imi petrec vremea intr-un anume local de aici din Iasi, trebuie sa descopar doar pozitionarea exacta.
Trebuie sa va spun, ca tot luni (a fost seara activitatilor culturale) am fost la film...Ghost Rider, multi dintre voi ati auzit de el, poate ati vazut chiar si prima parte (daca nu, va sfatuiesc sa o faceti cat de curand pentru ca merita). Partea a doua are multe faze comice, prima parte ne arata fata serioasa a "diavolului", acum vom vedea partea "umana" (in care autoironia si glumitele isi fac locul). Sunt multe scene filmate in Romanica noastra, eu una m-am simtit extrem de mandra ca ni se vad frumusetile patriei. Actori de-ai nostri au rolurile pot sa zic care o sa cantareasca mult in biografia lor. Nu va mai zic multe...uitati-va singurei si spuneti-mi daca nu e penala faza din spital :)), eu si acum rad cand imi aduc aminte, o sa fie epica replica tinerei domnisoare. Vizionare placuta!
Astazi, dar astazi dupa o lunga asteptare am primit doua chestii mult dorite: toca si esarfa de absolvire. Mi-au creat 2 stari aiurea, de tristete maxima si de bucurie...nu stiu cand au trecut aproape 3 ani, nu stiu unde a disparut copilul care a venit in Iasul acesta frumos din doua motive: dragostea si dorinta de a face ceva mai mult. Copilul din mine vrea sa dea timpul inapoi si sa mai traiasca tot, iar si iar...sa ramana mereu un copil fara responsabilitati. Cei care au aceiasi stare de spirit ca si mine sunt invitati la o cafea maine, in curand azi.
Cred ca e timpul sa va parasesc, ca intodeauna va pup si imbratisez. Gandurile voastre sunt mereu asteptate pe adresa mea de e-mail, intodeauna raspund, mai devreme sau mai tarziu. Va pun melodia mea de suflet, va rog nu ma certati ca o repun pe blog, stiu ca e la "Muzica mea"...imi place foarte mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu