Pas

De-a lungul vietii mele am incercat sa ofer iubire si intelegere tuturor celor care imi inconjurau inima cu vorbe frumoase, cu zambete si iubire. Poate ca am reusit sa ma ridic la nivelul asteptarilor lor sau poate ca nu, dar am suferit mereu pentru fiecare lacrima sau necaz prin care treceau. M-am gandit mai mult la ei si mai putin la mine. I-am iubit, in primul rand, pe ei! Am iubit, de fapt, sensul vietii mele.
Am urcat, am cazut, m-am ridicat iar .. De ce?! Pentru ca aveam sufletul plin de speranta, pentru ca imi apareau permanent chipurile lor intristate de nefericirea mea, de plansul meu, de neputinta de a ma ridica, pentru ca stiam ca fericirea lor inseamna si fericirea mea. Am zambit printre stropi de ploaie reci la fel de frumos ca si printre razele de soare. Am pasit, desculta, chiar si peste cioburi pentru a ajunge acolo unde am simtit sa fiu, acolo unde am iubit si m-am simtit iubita. Am zambit, am plans, am iubit, am iertat si am invatat ca in viata toate se leaga unele de celelalte. Nimic nu este anapoda sau intamplator. Chiar si cele mai incurcate lucruri se rearanjeaza intr-o singura clipa, cu un singur cuvant sau cu o singura privire.Totul are un sens anume. Tot ceea ce ni se intampla este plin de farmec, de sens, de viata! Nu stiu daca avem sau nu un destin anume, o iubire anume, un suflet anume ce trebuie intalnit. Stiu doar ca toate intamplarile prin care am trecut au avut un sens. Stiu ca desi m-am luat dupa semne, stiu ca desi mi-am trasat drumul cu cele mai groase tusuri, pentru a le vedea, pentru a le urma, pentru a nu ma abate de la ele, s-a intamplat mereu cate ceva si am ajuns in alta parte, in alte locuri, in alte paradisuri. Mi-am ascultat mereu inima, vrand, nevrand am urmat caile alese de ea. Pentru ca ea ne alege destinul.