Buna! Acum devenim seriosi, desi aia care ma cunosc cu adevarat nu ar zice ca eu sunt cea mai serioasa persoana din lume, poate ca unii nu m-au vazut inca, deci nu ma pot vedea in postura asta.
Sa incepem! Azi dimineata am gasit o intrebare in "posta" mea electronica....si suna asa: "De ce esti trista?"
Am sute si mii de motive sa fiu trista dar si fericita in acelasi timp, sunt happy ca am devenit o persoana fericita pentru ca pentru prima data pot sa zic ca am prieteni, ei sunt motivul meu de multe ori sa ma ridic din pat. Sunt fericita ca am oamenii carora l-i se face dor de mine si ma suna, ca ma simt iubita si apreciata atunci cand primesc o imbratisare din partea lor! Motive de tristeste am "fara numar" : imi lipseste familia pe care am castigat-o in Italia, marea care ma facea sa uit, imi lipsesc oamenii care au plecat fara preaviz...care m-au ranit desi mi-au promis ca nu o sa faca asta niciodata. Imi lipsesc acele chestii minore care pentru altii sunt lipsite de importanta, dar mie imi lipsesc si imi provoaca tristete.
Motive de tristete am, dar ca si fiecare incerc sa vad "partea plina a paharului"...savurez viata asa cum e ea, buna-rea. Imi traiesc viata dupa propriile reguli, uneori eronat...dupa caz, asa va sfatuiesc si pe voi sa faceti, lasa-ti regulile si iubiti, respirati libertatea propriilor decizii!
Sper ca s-a inteles ceea ce am vrut sa spun, daca nu ...nu va mai chinuiti, poate nici nu trebuie sa intelege-ti!
O zi frumoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu