Tristete

Acum sunt trista...simt un gol...un gol de tristete, de neputinta si de pierdere. Simt ca am atatea de pierdut si totusi nu pot sa fac nimic! Ma simt legat de maini si incuiata...incuiata in starea asta. Am visat urat...ca de obicei m-am trezit simtindu-ma parasita si goala...goala de acea siguranta de sine pe care o am in majoritatea timpului. Goala de oamenii, amintiri si plina de regrete! Nu-mi place sa am regrete! Nu-mi place sa ma simt mintita sau sa stiu ca cineva care mi-a spus privindu-ma in ochii ca nu-s doar un om oarecare...si...sa ma minta...Mi-e dor de mama si mi-e dor ingrozitor! Chiar daca nu suntem cum se spune cele mai bune prietene, imi place sa o stiu aproape de mine si in siguranta...as face orice pentru oamenii pe care-i iubesc, m-as vinde si as muri de 1000 de ori. Numai sa nu vad in ochisorii lor tristete. Prefer sa sufar eu si sa mor inaintea tuturor decat sa-i vad tristi sau disparuti din viata mea. M-ar distruge si cu greu m-as mai ridica, sau oare m-as mai ridica? As mai gasi motive sau oare l-as putea ierta vreodata pe acel cineva care m-a lasat singura?

Poate cand ma va voi trezi din nou nu o sa mai am senzatia aceasta...asa ca noapte buna si azi va spun iubiti-va mult!