Ma imbrac si plec ... nu mai pot sta nici macar o secunda ... De indata ce am iesit din sinistra mea garsoniera m-am lovit de adierea rece a vantului ... Am simtit atunci cum gandurile mele se alarmeaza ... se amesteca ... se tulbura. E atata dezordine in mintea mea ... in sufletul meu .... Atata dezordine in mine ... si atata liniste in afara mea ... In jur ... totul este pustiu ... Sunt doar eu si cu mine ... eu si adierea vantului care incearca sa imi sorteze gandurile...sa le izgoneasca pe cele rele ... eu si cativa stropi de ploaie ... eu si un cer aglomerat de nori grosi .. cenusii ...ce par a stationa deasupra mea .. nu de azi ... ci de o vesnicie ... Nimic nu le poate schimba drumul ... nimic nu ii poate urnii ...nici macar vantul care sufla cu atata putere ... Parca ar fi de piatra ....Se pare ca nici o forta a naturii nu poate elibera cerul ... asa cum nici eu nu am puterea de a ma elibera de unele ganduri ... Pe toata suprafata parcului doar frunzele par a fi tulburate de aceasta adiere a vantului .... Abia trezite din somn comorile cazute de pe bratele copacilor ... se amesteca cu praful si zboara deasupra mea agitate ... Pasesc pe aleei reci si maronii ... printre zborul frunzelor si goliciunea arborilor... In stanga si in drepata se alearga veverite ... se joaca ... se cearta ... se impaca ... Am ramas pentru o clipa cu privirea tintita asupra lor ... uimita fiind de entuziasmul lor ... de minunata lor pofta de viata pe o vreme atat de mohorata ca aceasta ... Mi-am indreptat apoi ochii spre cer ... Cum sa fac sa nu ma las influentata de tristetea anotimpului?! Cum sa fac sa scap de temeri?! Cum sa fac sa ies din ceata asta?! Totul in jur s-a intunecat ... nu mai disting nimic .. nici o forma ... nici o culoare .... M-am aruncat slabita pe o banca ... ramanand blocata in amintiri. Am scos jurnalul si pe o pagina deschisa la intamplare am inceput sa scriu tremurand, amestecand literele cu lacrimi si stropi de ploaie: " Si sunt zile ca astea ... cand nu mai pot ... Sunt zile ca astea cand plang o data cu cerul.." . Cateva puncte de suspensie si intentia de a mai continua randul ... mi-au fost intrerupte de o voce calda ... si de o umbra ce stralucea in spatele meu:
- E trist ... Incearca sa reformulezi .. Sterge si scrie asa: "Si sunt zile ca astea cand pot sa alung ploaia cu un zambet..."
- Nu pot sa scriu despre ceva ce nu simt ... Sa scriu despre zambete .. cand inima mea plange?! ... Nu am cum ... Si daca as vrea ... nu as putea .. Asta nu ma face sa fiu mai puternica ... Nu vei intelege niciodata unele lucruri ...
- Ai doua feluri de zambete ... unul trist si unul vesel ... Chiar si acum ai schitat un zambet .. asta este zambetul tau trist ... Il prefer pe celalalt ... Este superb ..
- Zambetul asta a fost mai mult ironic decat trist .. Si nu am doar doua feluri de zambete ... am zeci de feluri de zambete ...
- Cand ma iubesti ... cand ma privesti ... cand imi vorbesti despre dragoste ...despre stele ...despre raze de soare ... cand ma alinti ... cand simti ca nu mai vrei sa pleci de langa mine ... cand imi pronunti numele ...cand ma visezi ... cand te superi ... cand te supar si vrei sa nu pari afectata ... cand ma ataci ..cand gresesc ... cand gresesti ... cand ma certi .. cand te cert...cand ne certam .. cand ne impacam .. cand ma ignori ... cand nu vrei sa nu ma ma vezi ... cand sunt departe ... si ti-e dor de mine... cand ti-e dor de noi ... si pot continua cu multe alte exemple ... Da ... ai mai multe feluri de zambete vesele si triste ... Le cunosc pe toate ... si zambetul ...si lacrima ..si privirea ... Iti cunosc toate felurile in care ma privesti ... in care imi zambesti ... in care plangi ... Si acum plangi printre zambete chiar ..printre zambete de dor ... si nu mi-e usor sa te vad asa ... chiar daca tu acum crezi ca nu imi pasa ... dar mi-e greu ... poate la fel de greu cum iti este tie ...
Imi insira zambetele si privirile .. cu o emotie profunda in glas ... si tremuram la auzul tuturor acelor cuvinte ... tremuram din tot sufletul ... Ma cunostea ... chiar mai bine decat ma cunosc eu insami ... As fi vrut sa nu il opresc ... sa ii las cuvintele sa curga lent si tandru in continuare ... dar lacrima ce imi curgea pe obraz ... ma impingea sa ii vorbesc ... sa il intrerup .. pentru ca eram prea emotionata ... pentru ca toata aceea fraza imi atingea inima ... sentimentele pana in punctul maxim al sensibilitatii ...si prima lacrima ar fi fost urmata de un potop ... daca el ar mai fi continuat sa vorbeasca ...
- Plang si totodata zambesc pentru toate visele care zac in sufletul meu ... pentru toata dragostea ce o port in mine ... pentru toti fiorii ce imi strabat trupul ... pentru toate emotiile si sentimentele ce ma incearca in acest moment ... Pentru ca sunt debusolata .... pentru ca nu stiu ce cauti tu aici ... acum .. langa mine ... pentru ca sunt sigura ca acesta este inca un alt vis ... Stii .. ultima zii ... ultima seara ... petrecuta impreuna inainte sa ne despartim ... ?! Am simtit ... Am simtit ceea ce urma sa se intample ... Ma sarutai ... ma strangeai in brate ... ca si cand a doua zi nu ai mai fi fost aici langa mine sa faci asta .. ca si cand ar urma sa iti fie dor .... Era un sentiment ciudat ... dulce-amar ... e sentimentul acela pe care il simti inainte de o despartire .. Seara aceea stiam ca va fi ultima .. stiam ca a doua zi nu vei mai fi aici ... M-ai adus acasa aproape ... plangand ... Cu lacrimi ascunse in ochii te priveam ... Si stiu ca ai simtit atunci...ca stiu ... ai simtit fiecare lacrima ce vroia sa iasa .... Imi aduc aminte ca atunci ai incercat sa ma faci sa zambesc ... Si ti-am zambit ... si ai zambit si tu ... Ca tot vorbeam de zambete ... zambetul acela al tau ... a fost un zambet de despartire ..
Cuvintele prindeau aripi din adancul sufletului meu ... si ma deschideam cu totul in fata ta ... Pentru prima oara ma simteam in stare sa spun tot ceea ce gandesc ... pentru prima oara aveam curaj sa iti spun tot ceea ce simt ... Nu imi mai puteam opri nici lacrimile..nici emotiile...nu imi puteam stapani nici macar tremurul vocii sau al mainilor ... Erai aici ... intr-un vis de dimineata ... si era perfect ... legatura dintre mine si tine ...dintre cuvintele mele si tacerea ta ... dintre lacrimile mele si nostalgia ta ...
- Mi-a fost greu ... mii de cuvinte nu mi-ar ajunge sa iti spun prin ce am trecut... Adormeam si ma trezeam cu gandul la tine ... incercam sa uit...sa te scot din amintiri, din ganduri, din vise...din tot...Dar nu..tu erai prezent oriunde... Locul acela gol .. ramas in patul meu ... era totusi plin de tine ... Iti simteam parfumul printre asternuri ... zambetul acela special ramas in perna ta cu care am adormit atatea nopti in brate ... visandu-te ... Mi-era dor de tine ...de noi... enorm de dor ...si durea mai tare ca o rana fizica...te strigam..tu nu raspundeai...eram singura de tot...si asta durea si mai rau...ca nu puteam face nimic...incercam sa ajung la tine din nou ...dar ma loveam de fiecare data de o stanca...de tacerea ta de piatra ...N-am cuvinte...e ceva ce in momentul asta pot exprima doar prin lacrimi...gesturi...sau priviri...
Stii.. e ciudat...am sentimentul ca atunci nu ai plecat din povestea noastra cu toata inima ta ... pentru ca simteam cum lasi in urma ... langa mine ... in tot ceea ce ma inconjura..cate putin din tine...un sarut ramas pe buzele mele... o atingere ascunsa sub pielea mea ... un fior ramas in trupul meu ... un sentiment ce plutea in sufletul meu ... o urma dulce-amara...
- Am lasat la tine tot...tot ceea ce vroiam sa dispara ...din mine...sentimente...emotii..amintiri ...Am vrut sa ma detasez de tot ce tinea de noi ... Stiam ca vei avea grija de ele ... ca le vei pastra ...Si... nu ma intreba nimic ...Nu ma intreba de ce am ales asa...Nu ma intreba de motive...Pentru ca nu vei intelege...nici eu nu imi pot explica cateodata...Nu ma intreba nici de regrete...nici de dor ...pentru ca am simtit din plin toate astea ...
Taceam...te ascultam...te priveam..si te iubeam in acel moment ...eram atat de captivata de prezenta ta incat nici nu mi-am dat seama ca te-ai oprit...ca intre noi doi era liniste...taceam impreuna...visam impreuna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu