Tocmai am terminat de papat aproape 1 kg de mandarine...cand vine iarna parca innebunesc cu citricele, mananc pana ma doare burta :)). Ma doare burtica, zic ca nu mai mananc si a doua zi imi cumpar altele, daca imi place :D. Un prieten mi-a gasit o porecla, da am zis ca nu o fac publica :))...tre sa il conving ca nu merit apelativul ala!Chiar asa de mancacioasa de mandarine si portocale sa fiu? I'm a big baby :)...aaa si chiar ma alint, si stiu ca-s dulce atunci cand vreau...stiu sa te pupacesc pana cand imi zici : gata ca dau in diabet :)). Am pupacit-o pe mama de a zis ca sunt beata, eram beata de fericire! O iubesc si am toate motivele din lume sa o tin in brate si sa nu-i mai dau drumul niciodata!Mi s-a facut dor de ea...need you,love you, miss you :(
Ascult muzica si astept sa mi se incarce serialul preferat(Dexter). By the way...am inceput sa vizionez un altul la recomandarea unui amic, Lie to me, sincer c-am ce spune acolo e adevarat. Imi place ca personajul principal e un fel de Dr. House (amandoi cred ca toata lumea minte). Pana acum am invatat cate ceva...pe mine ma ajuta si instinctul sa descopar cand o persona ma minte (asta cand ascult ce spune saracul), dar acum datorita lu' nenea asta observ mai usor atunci cand o persoana are o anumita stare.
Recomand!
Astazi m-am bucurat de prietena mea cea mai buna, nu ne mai vazusem de mult timp desi locuim in acelasi oras...am stat ca fetele la destainuri, nu barfa cum ar spune altii.Am ras cum nu rad decat atunci cand sunt alaturi de cei dragi, oamenii in care am incredere...chiar daca as fi trista stiu ca ea nu mi-ar permite sa fiu mai mult de cateva secunde, pentru ca asa cum spune ea "nimeni nu merita", si chiar asa e! I-am dat dreptate ei si multor altor persoane dupa cateva luni in care credeam ca nu e asa :-J, eram incapatanata! Si pentru ce? Pentru ceva ce nu merita! Mi-am dat seama c-am tarziu! But is not to late to dream again! Am tinut cu "dintii" de niste amintiri, de un om care parea perfect in ochii mei, care nu putea sa imi faca ceva anume. Le-am dat drumul amintirilor, le-am lasat in trecut si acum privesc prezentul, vad ce sunt eu si ce e el...nu mai suntem aceleasi persoane, nu ne mai privim in ochii cu dragoste, de fapt nu ne mai privim deloc...daca l-as privi as vedea un mare gol, de aceea prefer sa ma uit in oglinda si sa ma vad pe mine, sa-mi vad ochii usor schimbati (si asta nu datorita machiajului), ma privesc pe mine altfel si totodata lumea din jurul meu. Stiu ca intodeauna voi iubi ceva la acea persoana, mereu va fi acel cineva care mi-a fost drag sa-l privesc in ochii, sa-l iau in brate si sa-l strang pana simt ca el nu mai simte ca e singur, poate nu l-am ajutat enorm de mult...dar stiu macar ca am incercat intodeauna sa-i fiu alaturi chiar si atunci cand nu ma lasa, cand imi interzicea sa stiu ce se intampla cu el...stiu ca mereu cu inima i-am fost alaturi si poate atunci cand suferea, sufeream si eu la aceiasi intensitate. O sa respect mereu ce odata am iubit cu toata inima mea...dar fara sa mai privesc in ochii....lumea stie ca eu nu ma uit in ochii unei persoane decat atunci cand capat incredere. Trage-ti voi concluzia, acum de ce nu as mai faceo...
Nu-mi pare rau decat de un singur lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu