Intrebare

Cand te-ai placut cel mai putin?

Asta e intrebarea care ma bantuie dupa ce am citit un interviu acordat de Florentina Fantanaru revistei "O.K!". O doamna in adevaratul sens a-l cuvantului, care m-a impresionat prin capacitatea ei de a trece peste o tragedie, aceea de a fi lasat singur in lumea asta atat de cruda, de omul pe care il iubesti, adori, venerezi si crezi ca iti va fi alaturi in proiectul vietii fiecaruia dintre noi...acela de a fi cu cineva, o familie, sa intemeiezi acel turn doar pentru voi, in care nimeni si nimic nu are acces daca intentiile nu sunt bune. 

M-a doborat tristetea din spatele cuvintelor ei...pline de demnitate de altfel, o doamna care a suferit si va suferi de fiecare data cand va merge acasa si o parte din viata ei nu va mai fi acolo, ca o va asteptat doar sufletelul creat de cel care i-a fost sot, iubit, prieten, confident...ca sufletelul acela va intreba de fiecare data daca si mama sa a plecat dintre noi, daca ea va intarzia, va avea in mod constat teama bine inradacinata ca e posibil sa ramana si fara mama. O drama dubla: drama femeiei care isi pierde partenerul si totodata sprijinul...si drama copilului privat de tata, de omul care in ochii avea adoratie atunci cand isi privea fiul crescand, razand, facand nazbatii.

Sa revin la intrebare de mai sus...eu m-am placut cel mai putin atunci cand eram extrem de jos...nu ma refer la suprafata terestra, ci la suprafata sufleteasca...aia fara m...atunci cand vroiam sa urasc. Ma bucur ca nu am reusit.

A doua oara a fost cand mi-am ranit mama si nu stiam cum si ce sa fac pentru iertare.

Am mai ranit oamenii...dar cred cu putere ca nu am vrut si e ultimul lucru pe care l-as face oricui...inca mai cred ca Dumnezeu le stie mai bine si ceea ce da el nu egaleaza cu nimic razbunarea pamanteasca.

Mi s-a zis imediat dupa despartirea de omul pe care l-am iubit...ca lasa vei mai iubi, nu e capat de tare si nu esti prima sau ulltima care trece prin asta! Intodeauna am crezut ca oamenii aia sunt idiotii, e ca si cum nu te duce mintea la mai mult. Adica tu crezi ca despre asta e vorba?!

Oamenii sunt de neinteles...reactioneaza si actioneaza dupa cum ii taie mintea...rar se gandesc la consecintele vorbelor...sincer eu prefer sa c-am tac atunci cand dau peste un om care sufera...cuvintele sunt de prisos atunci cand treci prin asta...si de multe ori dai cu bata in balta. Mai bine astepti sa vina el/ea singur la tine si sa se destainuie, decat sa incepi cu "descusutul"...dar cum oamenii sunt cruzii si se hranesc cu durere ;)

Va las sa "rumegati" intrebarea...sa va gasiti raspunsuri, eu inca mai caut...poate in timp o sa fiu implinita din punctul asta de vedere.

Succes.