27 iunie 2012

:)


Cum faci atunci când sufletul ți-e trist și nu are chef de nimeni și nimic ? Ce faci atunci când un ruj sau o pereche nouă de tocuri nu te face să te simți mai bine pentru că problemele și dubiile nu dispar ?
Dacă buzele îmi sunt uscate iau o gură de apă , dacă am ochii umflați folosesc un corector dar dacă am inima zdrobită ce pot face? Sunt zile în care mă aplec și adun speranța care a mai rămas în jurul meu , sunt zile în care mă simt o femeie neîncrezătoare , sunt zile pe care le petrec închisă în casă . Sunt momente în care am nevoie de susținere , de vorbe frumoase , de sinceritate și sprijin . Sunt zile în care aș da timpul înapoi , m-aș întinde la soare și aș uita de oameni , de vise , de așteptări și dezamăgiri .

Sunt zile în care aș vrea să nu mai fiu atât de complicată ,
să nu mă mai gândesc la o mie de lucruri într-o secundă , să fiu mai puternică și să nu mai cred în sentimente promise aiurea rostite . 



În spatele meu se află părinții , frații și surorile .
În spatele meu au rămas decizii bune și rele , lacrimi și zâmbete , sosiri și plecări , vânătăi și atingeri , iubiri și dezamăgiri .

În fața mea este realitatea .
În fața mea văd prezentul .
În fața mea văd familia , persoana iubită și prietenii adevărați .

Viitorul mi-l imaginez
dar nu am curaj
pentru că știu că mai puține așteptări aduc mai puține dezamăgiri .
Știu doar că voi lupta pentru un viitor mai bun .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu