Ma lupt cu mine constant...uneori castig in favoarea mea si alteori...
Ma lupt cu mine, acum ma lupt sa gandesc cu inima si nu cu acel mecanism.
Ma lupt sa nu ratez dragostea, sa nu-mi ratez sansa la fericire...
Mereu, dar mereu nu am stiut sa aleg...mereu am stiut doar sa dau sfaturi folositoare altora...dar mie ciu ciu!
Am fost in postura sa aleg mereu, am preferat de multe ori sa sufar eu, decat sa fac pe cineva sa sufere prin alegerea mea. Mi-aduc bine aminte de acum cativa ani, cand ma simteam singura in doi, alegerea mea m-a costat scump, m-a costat atat de scump incat era sa ma pierd pe mine insumi.
Crudul adevar pentru oamenii care ma cunosc prea putin, dar isi permit sa ma judece prea mult :)
Sunt o persoana cu sentimente, care plange, care are regrete, care incearca sa isi perfectioneze in mod constant modul de a privi lucrurile. Nu conteaza unghiul ci modul in care privesti lucrurile.
Azi ma privesc in oglinda si-mi place ce vad, vad o persoana care incearca si reuseste sa se regaseasca, sa fie ce vrea sa fie.
Care are prieteni si amintiri minunate alaturi de ei.
Care a plans si s-a straduit sa nu se inece in propriile lacrimi si sentimente.
Care va vrea mereu oamenii buni langa ea care sa o faca sa zambeasca si sa-si paraseasca rolul de actor.
Omul "eu", pentru ca am descoperi mai multe la mine, am descoperit ca pot sa iert si sa uit, sa uit ca am fost tradata, abandonata, sa uit ca am fost mintita si sa uit ca cineva a putut sa puna sare pe o rana deschisa.
Am reusit sa uit, nu oamenii ci sentimentele, sa iubesc altfel. Sa spun ce simt, si sa nu ma mai ascund dupa deget, ca vai vezi Doamne eu am batut din degete si am trecut peste, nu nene! Am suferit ca dracu! M-am tavalit pe jos de durere! Dar am invatat ceva! Am invatat ca oamenii nu-s datorii sa te iubeasca doar pentru ca au promis candva ca nu o sa te faca niciodata sa suferi.
Si da, pentru curiosi, mereu o sa scriu despre ce am simtit, nu pentru a da satisfactie "oamenilor care ma iubesc" ci pentru ca e o modalitate de a ma descarca! Nu vreau sa ajung o frustrata, doar pentru ca prietenul a parasit-o. Mergeti la psiholog daca vedeti ca ajungeti sa traiti cu fantoma in casa, pentru ca nu e normal.
Pentru prima data dupa aproape un an de zile pot sa zic ca sunt 100% ok, nu mint si nici nu incerc sa par ceea ce nu sunt.
Sunt eu asa cum ma vezi: sensibila, altruista, emotiva, incapatanata, feminista, devotata, enervanta, sacaitoare, egoista...etc.
Nu joc teatru ieftin :)
O zi minunata din partea mea, noua M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu