:)

Paste Fericit!
Incep cu o urare, ganduri si apoi concluzii finale.
Ganduri: Nu-s bine deloc, da nu am pe nimeni care sa ma asculte. Ma simt prea vinovata ca sa mai apelez la cel mai bun prieten pe care o fata il poate avea. E un om minunat, cum rar mai intalnesti. Am mai zis cuvintele acestea si pentru alti oamenii...dar in majoritatea cazurilor m-am inselat. Ma doare si acum, si ma va durea mereu.
Ma doare ca trebuie sa recunosc asta, ma doare ca nu pot sa-mi inchid sentimentele acestea pentru todeauna, sa uit la fel cum am fost uitata.
Ma simt extrem de singura, dar nu e nimeni sa observe asta. Cine ma intelege cu adevarat, e o persoana care trece prin ceva asemanator cu mine. Mi-e mila de ea, la fel cum imi e mila de mine...ma doare sufletul...cine a simtit asta vreodata stie despre ce vorbesc.
Sunt intr-o situatie in care m-am rugat cu disperare sa numai fiu. Sa numai simt niciodata neincrederea in omul pe care il iubesc. Oare cati dintre voi ma vor judeca ca scriu despre asta, stiu cat de tare doare...ai nevoie sa vorbesti...sa scapi pentru o secunda de mintea ta.
Am fost azi la Biserica...nici numai stiu la ce m-am gandit cand am inceput sa vorbesc cu parintele, curgeau lacrimile fara sa vreau. Am vorbit cu el despre principala mea durere..."prietena" cea mai buna, omul pe care l-am lasat sa in inima mea jurandu-mi ca nu ma va rani niciodata.
Si m-a ranit, m-a ranit ingrozitor...am crezut ca numai stiu sa sufar, dar ranile se pare ca nu se inchid niciodata.
Mi-am cerut iertare si am urat Paste Fericit...nu am fost iertata. Ma intreb oare ce am facut atat de grav ca sa nu fiu iertata. Faptul acesta ma termina...sa nu ierti un om care isi cere iertare sincer, care stii ca atunci cand isi cere iertare o face sincer.
Nu m-a interesat niciodata prea tare sa fiu placuta de toata lumea, ci sa fiu respectata. Consider ca putem trai cu toti in liniste si pace atata timp cat ne respectam si nu facem promisiuni desarte.
Sunt eu incapabila sa inteleg...sau e nefiresc sa faci promisiuni si sa nu ti le ti-i?!
Am gresit foarte mult in viata mea, am facut tampenii de mic copil...da nimic de neiertat si neuitat. Am crescut...am avut o relatie de aproape 4 ani in care pot sa zic ca am crescut, omul acela a fost aproape de mine cum nu a fost nimeni pana atunci, am crescut impreuna, ne-am despartit drumurile, l-am iertat si sper ca m-a iertat pt incapacitatea mea de a fi perfect iubibila. Sunt si voi ramane dificila, sunt si voi vrea mereu sa fiu a dracu de corecta! Sunt ceea ce sunt datorita mie si datorita intamplarilor si a oamenilor care s-au perindat prin viata mea. Dar nu consider ca am gresit nimanui suficient de mult incat sa nu fiu iertata.
Am sufletul impacat ca am trecut peste orgoliu si mi-am cerut inca odata iertare, o sa merg la Sfanta Impartasanie cu sufletul impacat.
Sper sa trec peste tot si sa raman un om bun cum imi place sa fiu.
Sper sa ma regasesc si sa regasesc iubirea de care am nevoie cu disperare.
In momentul acesta nu sunt fericita, dar voi fi.
Concluzii: Incercati sa va iertati si sa cereti iertare tuturor celor care le-ati gresit.
Incercati sa fiti fericiti, nu stati singuri pentru ca sunt altii la fel de singuri care au nevoie de aceleasi lucruri ca voi.
Paste Fericit!