Eu numai zic ... "atmosfera", nu pentru ca nu as adora tot ce tine de perioada ce se apropie cu pasi repezi, ci pentru ca mi se face un dor nebun de tot ce eram atunci cand eram copil si inca mai credeam in miracolul cadourilor....ca vine Mosul, chiar daca nu am fost "exemplu' " de copil, ca am dulciuri in brad garantat 100%.
Le aveam pentru ca parintii faceau posibilul si imposibilul ca in fiecare an sa avem brad plin cu dulciuri (nu plin de globuri), sa avem macar o hainuta noua....
Acum realizez cat de greu le era sa ne pastreze puri, sa ne pastreze credinta in "Mos".
Acum copiii numai stiu sau numai cred in Mos, pentru ca au unii grija sa le strice aceasta bucurie.
Acum, parintii numai daruiesc jucarii de lemn sau papusi din "carpe" ci noul iphone...pentru ca ii vine copilul acasa plans...ca nu stiu care prietena i-a zis ca nu este cool, ca vezi Doamne nu are iphone/tableta/sau orice porcarie care efectiv fura imaginatia copilului fara sa realizam.
Ne chinuim fiecare din noi sa fim la moda, sa fim acceptati de cei din jur...cu aproape orice...haine, incaltaminte, telefon...locul frecventat, oamenii de anumite "calitate".
Copiii numai au ce invata de la noi....numai suntem un exemplu nici pentru noi, ne complacem, ne prafuim creierii voluntar. Numai stim sa citim, sa iubim oamenii, sa acceptam oamenii.
Craciunul pentru mine este o renastere a copilului care moare incet-incet in decursul anului....in fiecare an impodobesc bradul cu lacrimi in ochii si in fiecare an ii scriu Mosului, daca nu pe o foaie de hartie, macar mintal.
Si uneori ma intreb oare unde sunt oamenii care pana mai ieri imi erau prieteni, sau mai mult imi erau familie...pentru ca da, daca ajungi sa-mi intri in inima, intri totodata si in familia mea.
As vrea ca fiecare din voi sa simta Craciunul cum il simt eu, sa nu uitati sa simtiti...sa nu uitati sa va iubiti, si mai ales sa nu uitati sa va daruiti pe voi insuti celor care va iubesc, nu este un cadou mai mare de Craciun ca acesta.
Odata ce devin amintiri, unele momente par mult mai speciale decat atunci cand le traiesti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu