As
vrea ca barbatul pentru care am fost ani la randul zeita, atunci cand
bea coniac la aceeasi masa cu barbatul pentru care acum suspin si ard si
zac si mor, sa nu-i ofere numai istorioare picante. Ci, intr-o clipa de
profunda sinceritate, sa-i vorbeasca despre cum stiu eu sa fiu rasarit
de luna si pom inflorit si colind de Craciun atunci cand iubesc. Sa-i
spuna onest, nu ''pe femeia asta am avut-o si eu'', ci ''am iubit-o enorm
si nu am stiut sa o pastrez. Cand a plecat, lumea mea s-a naruit. Daca
si tu o iubesti, ai grija sa n-o pierzi". (Dincolo de bine, dincoace de
rau. Despre iubire. - Aurora Liiceanu & Alice Nastase)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu