Love

Iubește...
deși cândva poate a durut atât de tare încât te-ai simțit secăuit de orice sentiment frumos,
deși lacrimile și-au făcut drum pe obraji în jos și ți-au picurat sare peste toate rănile căpătate,
deși ai crezut că inima ți-a explodat în mii de bucățele în piept atunci când totul s-a terminat brusc,
deși tot ce visai să se întâmple s-a năruit în câteva secunde,
deși oamenii care au plecat au lăsat mereu câte un gol care poate nu a putut fi umplut de nimeni altcineva,
deși ea, iubirea, nu a însemnat întotdeauna DOI, ci a fost o luptă de unul singur,

deși în toate acele momente de negură și de furie ți-ai spus că nu vei mai oferi iubirea nimănui,
deși uneori simți că responsabilitatea devine prea mare,
deși nu vei avea niciodată o certitudine oricât de atent și de grijuliu e celălalt,
deși oamenii vor spune adesea că ești siropos și nu vor înțelege,
deși nu va merge totul ca pe roate mereu.

Iubește oricum. Iubește oricât.
Toți acei fluturași în stomac, toată acea zăpăceală, toate momentele alea în care ești aerian și plutitor și îndrăgostit merită. Merită fiecare lacrimă de mai apoi, merită fiecare fărâmă de inimă, merită fiecare urlet de durere.
Pentru că doar iubirea ne dă acel sentiment că totul are un sens, că drumul vieții e mai frumos dacă e parcurs alături de cineva și că ne putem arunca oricând în brațele celuilalt fie urlând de bucurie, fie cu sufletul greu, înecat în lacrimi.