We love each other cuz love is for free.
Tocmai m-am intors de la cinema...Twilight...
Si am plans...au curs lacrimile si le-am lasat, desi parte din mine nu dorea sa planga.
Doamne cata dragoste emana cele doua personaje principale, cata daruiere...cata incredere si cat de mult se iubesc...cu disperare.
Am revazut durerea pe chipul impietrit de durere a Bellei si m-am revazut pe mine...Doamne cum am reusit?
Cum am reusit sa ma ridic dupa ce am crezut din toata inima ca nu o sa o mai fac vreodata?!
Oare a fost fumul tras din tigara potrivita? Sau poate paharul baut doar ca sa uit durerea pentru o milisecunda? Sau serile pierdute in cluburi? Poate prietenia? Sau incercarile mele sa am o "relatie" desi nici macar nu incercam cu adevarat?! Am incercat mult timp sa par normala...dar nu am reusit.
Am reusit cu adevarat dupa ultima betie cu fetele, de atunci nu am mai baut nici macar sa ma ametesc, numai pot sa pun mai mult de un pahar doua. Refuza inima sa mai fie amagita.
Sunt fericita pe jumatate...dar o sa fiu cand o sa am curajul sa ma arunc in relatia de care am nevoie, am nevoie de el si e evident ca ceva se intampla...prietenul meu drag azi mi-a zis azi ca-mi stralucesc ochii...sunt alta.
Mi-e foarte teama...dar o sa-l invit in oras asa cum a cerut. Pasi mici de bebelusi...noi am avut prima intalnire si eu nu mi-am dat seama...cat de copil sa fiu...
Va las...maine lucrez.
Va pun o melodie draga inimii mele :)
Pupici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu