Demnitatea
in suferinta pare a fi singura cale. E spirt pe rana deschisa. Ustura
si curata. Nu incredinta prietenilor tai povestea voastra. Ei te iubesc
neconditonat si-ti vor face dreptate aruncandu-i vorbe de ocara. N-au
fost in patul vostru cand ea-ti furnica spinarea cu o singura atingere.
N-au fost nici cand iti lingea ranile provocate de razboaie sau batalii
cotidiene. N-au fost in casa sufletelor voastre. S-au invartit in jurul
ferestrelor aburinde in spatele carora voi doi erati unul, sarbatorind
un Craciun cald. Si atunci? Ce rost au ei? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu